Fapta corbului

Autor: fara autor

DE MULT DE TOT, in vremuri indepartate, pe cand lumea traia in intuneric, era un Urias imbracat in pielea lui de corb, care zbura de ici colo, sa risipeasca icrele de pastravi prin ape si semintele roadelor pe pamant. Adesea el se gandea: ,,De-ar fi in fiecare apa si parauri feluri si feluri de pesti... De-ar avea fiecare munte, deal, vale, campie, intregul pamant tot felul de roade !" Da asta era fara nici un folos. Nu exista lumina cu ajutorul careia sa gasesti hrana. Chiar si noaptea, cand rasareau stelele, daruiau prea putine raze.

Uriasul isi aminti de cerurile din care coborase si de lumina puternica ce dainuia peste ele si se hotara sa aduca lumina si sa o dea lumii.

Invesmantat in pielea-i de corb, zbura intr-o buna dimineata drept in sus si in cele din urma descoperi o gaura in cer.

Isi scoase pielea de corb si numaidecat ajunse la un izvor din apropierea casei in care traia maimarele cerurilor. Se aseza si astepta.

Nu peste mult, fiica acestuia iesi purtand in mana o galeata pe care se pregatea sa o umple. Cobori la izvorul din fata casei. Cand Uriasul o vazu venind singura, se preschimba intr-o frunza de cedru si pluti pe apa. Fata cobori galeata in apa, lua frunza cu apa in galeata si pana sa bage de seama, o sorbi. Indata cazu grea si nascu un baiat. Atunci parintii fetei se bucurara. Cat ai clipi din ochi, baiatul incepu sa creasca si sa cotrobaie pe unde ce apuca. Maimarele cerurilor curata podelele casei si le netezea sa nu i se raneasca nepotul.

Intr-o zi baiatul incepu sa strige: ,,Hama, hama !" Striga intr-una si marea capetenie era necajita, si chema cativa robi sa plimbe copilul. Robii il plimbara toata noaptea, dar el nu voia sa doarma si striga ,,Hama, hama !" La care batranul chema pe toti inteleptii si le ceru sa-l ajute, deoarece nu stia ce vrea baiatul si de ce plange.

Baiatul plangea dupa o cutie ce atarna pe un perete din casa capeteniei. Aceasta era cutia in care se pastra lumina zilei si numele ei era Ma. Baiatul nu era altul decat Uriasul renascut si stiuse despre ,,Ma" inainte de a fi coborat pe pamant prima oara. In cele din urma, unul dintre intelepti intelese cum trebuie ce inseamna strigatul baiatului: ,,Hama, hama!" si ii spuse capeteniei: ,,Striga dupa cutie. De ce nu i-o dai?"

Prin urmare, capetenia ceru ca sa fie coborata cutia. Fu pusa langa foc si baiatul se aseza alaturi de ea si inceta sa planga. Apoi rostogoli cutia prin casa. Se juca timp de patru zile. Cateodata o cara pana la usa. Marea capetenie se obisnui atat de mult sa vada baiatul jucandu-se cu cutia, incat aproape ca nu ii mai lua in seama.

Apoi baiatul lua cutia cu lumina si-o puse pe umeri si fugi cu ea din casa. Cineva il vazu si striga:

,,Uriasul fuge cu cutia !" si toti cei din ceruri il urmara. Dar nu-l putura prinde pe Urias care, cand ajunse la gaura din cer, se invesmanta cu pielea de corb si zbura in jos, aducand lumina si caldura lumii noastre.

S-ar putea sa-ti placa si:

Ti-a placut? Spune-ti parerea!

Articole recomandate

Modifică Setările