Cheag de Sange

Autor: fara autor


A fost candva un tanar care se purta cu multa cruzime cu socrul si cu soacra sa, care aveau trei fiice. Nu le dadea nimic sa manance batranilor. Nici macar dupa o vanatoare prielnica, la care il punea pe batran sa-l ajute la taiatul animalelor, tot nu le dadea nici un pic de carne. Batranul si sotia lui nu primeau decat oasele.

Intr-o zi, tanarul ucise un bizon.

Murind, bizonul lasa sa-i scape pe gura un cheag de sange. Batranul il ascunse in tolba de sageti.

- Ce-ai luat de jos? il intreba tanarul.

- Mi-am smuls un spin din picior, raspunse batranul.

Tanarul, ca de obicei, lua toata carnea, iar batranul duse sotiei sale cheagul de sange. Ii spuse sa faca o supa de sange si ea zvarli cheagul intr-o oala cu apa ce fierbea. Deodata, auzira tipete de sugaci venind din oala si batranul spuse:

- Scoate copilul din apa. Va fi fiul nostru.

Asa facu sotia lui si pruncul se adeveri sa fie baiat.

Din cortul sau de alaturi, ginerele auzi scancetele copilului si isi trimise una dintre cumnate sa-l vada.

- Daca e baiat, il omor, spuse el.

Fata trimisa era cea mai tanara dintre fiicele celor doi batrani si, spre deosebire de celelalte, intotdeauna s-a purtat frumos cu parintii sai. Ii intreba pe parinti ce era copilul. Tatal ei ii spuse:

- E baiat, dar tu sa spui ca e fata.

Asa si facu. Cand ginerele auzi aceasta, trimise cateva oase si putina zeama, batranei ca sa aiba lapte sa hraneasca copilul.

Batranul stia ca copilul nu venise de pe meleaguri pamantene, asa ca il ridica in maini si il duse in cele patru colturi ale cortului: rasarit, miazanoapte, miazazi si apus. De fiecare data copilul crestea tot mai mare. Si nu trecu mult si se facu un flacau de toata frumusetea. Ii cuvanta batrinului:

- Eu sunt Stea-Fumeganda. Am coborat sa te ajut. Dupa ce voi face aceasta, ma voi intoarce iar in cer.

Dar batranul il numea tot Cheag-de-Sange.In ziua urmatoare, Cheag-de-Sange il lua pe batran, cu care se purta precum cu un tata, la vanatoare, si ucisera un bizon de parte femeiasca. Cand ginerele iesi sa-l caute pe batran, se infurie afland ca batranul nu e acasa. Cheag-de-Sange ii dadu batranului rinichii bizonului.

- Fa in asa fel ca sa te vada mancand rinichii, ii spuse, pe cand se apropia ginerele. Iar el se ascunse in spatele bizonului ucis.

Ginerele veni, cu o falca-n cer si alta-n pamant, vrand sa afle ce manca batranul. Batranului aproape ca ii scapara rinichii din mana, dar Cheag-de-Sange ii striga:

- Tine-i bine si mananca-i. Si el iesi dindaratul bizonului.

- Asadar, iata-mi cumnatul, spuse sfidator celalalt tanar si Cheag-de-Sange ii raspunse:

- Da, am asteptat mult pana sa te intalnesc, si isi potrivi o sageata in arc.

Tinti pe ginere intr-o parte, apoi in cealalta. Ranitul incerca sa-si scoata sagetile din trup, dar nu izbuti, deoarece ele cresteau pe masura ce tragea de ele. Ginerele cel rau isi dadu duhul, in cele din urma.

Apoi Cheag-de-Sange pleca de la tatal sau, pentru calatorii si pe la alte triburi si trecu prin multe peripetii. Facu dreptate, omorand multi asupritori ai poporului.

Alta data, pe cand mergea la un sat de piei-rosii, simti pe neasteptate un vant puternic, care parea sa-l atraga. Vantul, de fapt, era respiratia unui mare peste de prada, care-l inghiti pe Cheag-de-Sange in pantecul sau. Acolo mai zaceau o multime de oameni.

Cheag-de-Sange le spuse cu intelepciune:

- Sa dansam. Trebuie sa fie pe undeva in pestele asta si vreo inima.

Gatindu-se de dans, Cheag-de-Sange isi vopsi fata in alb si isi facu in jurul ochilor si gurii cercuri mari, negre. Isi lega, de asemeni, in crestetul capului un cutit din piatra alba, cu varful drept in sus. Astfel, cutitul patrundea intr-una in peste. In cele din urma Cheag-de-Sange il izbi chiar in inima si o despica.

Apoi taie o deschizatura intre coastele pestelui si iesira afara cu totii.

- Am scapat lumea de monstrii, spuse Cheag-de-Sange. Ma intorc la batranii mei parinti.

Se intoarse, intr-adevar, la coliba batranilor, dar, dupa ce statu acolo catava vreme, le spuse:

- O sa urc in locul de unde am venit. Daca aflati vreodata ca am fost ucis, nu va necajiti, pentru ca redevin Stea-Fumeganda.
Cheag-de-Sange ii parasi inca o data si calatori pana fu ucis de mai multi indieni razboinici din neamul Corbilor. Dar trupul lui disparu pe data, pe cand Steaua-Fumeganda aparu pe cer, unde mai poate fi vazuta si astazi.

S-ar putea sa-ti placa si:

Ti-a placut? Spune-ti parerea!

Articole recomandate

Modifică Setările