Autor: Vasilica Tianu
Stau asa de-o buna vreme
Si ascult cum se certara
Doua mere rotofeie
Cu o para balaioara.
- Vai, tu, spusera-ntr-un glas,
Cele doua surioare,
Asa tare te-ai ridat,
Esti urata verisoara.
Ai si pete, esti zbarcita,
Am crezut c-ai hepatita.
Cu culoarea ta galbuie,
Poti sa juri ca esti lamaie.
Biata para ce sa spuna?
De ce vorbe sa se-agate?
A-ntalnit fara sa vrea
Doua mere, doua tate.
- Dragile mele surate,
Ce-i cu-atata rautate?
Galbena sunt eu vad bine,
Dar, ce, asta-i o rusine?
Eu sunt dulce si zemoasa,
Am si talie frumoasa,
Sunt un manechin de soi,
Nu sunt grasa-asa ca voi.
Merele se rusinara
De-a lor biata verisoara
Si-au promis sa nu mai rada,
Nu-i frumos ca le e ruda.
