Ligia si Radu nu inteleg de ce tatal lor s-a instrainat, vine tarziu acasa, trist si cu ochii rosii, nici de ce mama lor pleaca, pe cand ei stau mai mult singuri.
Intr-o zi, cei doi frati hotarasc sa porneasca la drum pentru a-si revedea mama.
Calatoria se arata anevoioasa, dar oamenii pe care-i intalnesc ii intampina cu duiosie si incurajari.
Drumul e prilej bun de reflectie, iar statornicia dragostei lor le asigura puterea sa mearga mai departe.