Mama, de Panait Cerna

Autor: Panait Cerna
Din varsta fericirii fara minte,
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte.

De lume razletita si sfioasa,
In rama de salcam zaresc o casa.

Si-n casa, intr-un colt intunecat,
Vad un copil de mama lui certat.

Din toti cati trec, nu-i nimeni sa-l aline
Si-adoarme-ncet copilul, in suspine.

Dar peste noapte-o biruieste dorul
Si mama merge unde-i doarme-odorul.

El simte cum s-apleaca peste dansul
O umbra buna ce ii sterge plansul.

De gatul ei s-atarna in nestire.
Toti ingerii din ceruri ii sunt frati!

Invaluiti de-a candelei lucire,
Copil si mama dorm imbratisati.

S-ar putea sa-ti placa si:

Ti-a placut? Spune-ti parerea!

Articole recomandate