Om de nea

Sprijinit intr-un toiag
Sta-n gradina un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negrii si luciosi
Sunt carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept perechi perechi
Are mosul nasturi vechi
Si mai are si-un nas rosu
Ca o creasta de cocos.