Autor: fara autor
Oaia e mare cucoana,
Nici nu se vede din blana.
Iarna, pe zapada groasa,
Se plimba cum vrea, nu-i pasa,
Si se simte sloboda
Ca Voda prin loboda.
I-ar fi buni niste cipici
Dar i-s picioarele mici
Si subtiri ca niste bete,
Si n-au vreme sa inghete.
Imbracata in cojoc,
Nu simte frigul deloc.
Vine vara cu zaduful,
Si-atunci incepe naduful,
Caci cojoaca de pe ea
E din ce in ce mai grea.
S-o lase pe aratura,
Ar c-am vrea si nu se-ndura.
Si-apoi dac-o iei asa
Nici n-o poate dezbraca.
Groasa blana, grea arsita,
Sufla greu biata oita,
Iar de n-ar tunde-o ciobanul
N-ar mai apuca nici anul.
