Autor: Aurora Luchian
Cica a fost o caprita
Ce pe iezi ii sfatuia
Cum sa se comporte dansii
Cand de-acasa va pleca.
Ea avea trei iezisori:
Unul mic, doi marisori,
Dar obraznici, nu-i de saga,
Mi-a povestit Ion Creanga!
Odata, mama-sfatoasa,
Vrand sa plece de acasa,
Le-a zis sa se joace-n tinda
Si usa sa n-o deschida.
Sa recunoasca de-i ea
Un cantecel va canta
Cand s-o-ntoarce bucuroasa
Cu bunatati pentru masa.
Insa un lup dusmanos,
Chiar cumatru', flamangios,
Asculta la coltul casei
Si cantu' il invatase.
Cand caprita a plecat
El se puse pe cantat;
Insa iezii si-au dat seama
Ca nu-i duios ca si mama.
Vocea-i suna ragusit.
El limba si-a ascutit
La un maestru-fierar
Si nu a fost in zadar!
Cu glasul pitigaiat
"Trei iezi..." dulce, a cantat,
Iar iedutul cel mai mare
I-a deschis usa. Stupoare!
Iedul cel mic, speriat,
Sus, in horn, s-a furisat.
Mijlociul, zapacit,
Sub chersin a nimerit!
Lupul hain, hamesit,
Pe cel mare l-a-nghitit;
Imbuibat si multumit,
Pe chersin s-a odihnit.
Dar deodat' a stranutat!
Iedul, sa intre-n pacat:
-Sa ne traiesti sanatos!
-A, ghidus, aici mi-ai fost?
De ureche mi l-a tras,
(Nu va spun ce a ramas!)
Se mai invarti un pic,
Dar nu gasi iedul-mic.
Ca sa faca ras de casa,
Si caprei, inima-arsa,
Peretii, el a pictat
Cu sange sacrificat.
Capetele in fereastra,
Cand vine capra, acasa,
Sa creada ea, impacata,
Cum cu drag, iezii, asteapta.
Iedutul ce a scapat,
Era tare speriat;
Usa grabnic a-ncuiat,
Si pe plans s-a apucat.
Ajungand capra-acasa,
Cu hrana multa, gustoasa;
Cand vazu nenorocirea,
Aproape sa-si piarda firea!
Mezinul ii povesti:
Cum pleca, nasul veni
Si-i deschise iedul mare,
Iar apoi, jale, oroare!
Capra s-a mai linistit,
Si un plan a ticluit,
Pe lup sa-l capatuiasca,
Durerea sa-si potoleasca.
Hrana multa a gatit,
O groapa a pregatit,
Cu jar mult si cu surcele,
Lupul sa cada pe ele.
Deasupra o rogojina,
Scaunel din ceara fina;
Cand ceara se va topi,
Lupu-n ea o nimeri!
Apoi o porni prin crang,
Sa-l pofteasca pe natang.
Il gasi. (Ce i-a ranjit!)
Si-i spuse ce a patit.
Lupul, fals-indurerat,
Pe capra a consolat
Si-o urma tare spasit
La praznicul pregatit.
Cum era pus pe mancat,
Simti foc si, speriat,
A-ncercat sa se ridice,
Dar in groapa nimerise.
-Aoleuuu, cumatra mea,
Scoate-ma, nu ma lasa!
Ca ma arde jar fierbinte,
Ustura, m-a scos din minte!
-Acum simti si tu, vezi bine,
Cum arde inima-n mine,
Ca mi-ai mancat copilasii,
Nu asa se poarta nasii!
Apoi capra a carat,
Tot ce-n mana i-a picat:
Crengi, o piatra, bolovan...
Si-l ingropa pe dusman.
-"Crapa", iata-s impacata,
Eu sunt capra razbunata!
Caprele s-au bucurat,
Caci de dusman au scapat!
