Autor: Marin Moscu
Matei merge pe furis
La gramada cu prundis,
Cerne pietrele in graba
Si le-aseaza intr-o roaba:
Cele albe intr-o parte,
Cele negre, separate,
Multe au culori hazlii
Ca desenul la copii.
Dar Matei observa-n data
O minune-adevarata:
Sunt triunghiuri si patrate,
Romburi mici adevarate
Si dreptunghiuri cum e masa
Care imbuneaza casa,
Sunt si cercuri si trapeze
Cu-naltimi de metereze,
Insa, mai vede Matei,
La lovire sar scantei
Si-n manutele lui mici
Multe pietre au sclipici,
Il farmeca si marimea
Sferei ce-si umfla grosimea,
Piramide, conuri sar
Pe un taler de cantar,
Au si greutate, vede
Scris cilindrul un erete.
In forme de geometrie
Se ascunde si-o scrumbie,
Pasari, caini si veverite.
Doamne! Ascunse-s pe furis
Forme multe in prundis.
Si mai e o intrebare:
Vreti sa vedeti fiecare
Ce-a vazut Matei la joaca,
Chiar si-o gura de leoaica?
Veniti toti, nu pe furis
La gramada cu prundis
Si o sa va lamuriti
Cate forme-o sa gasiti
Si culori, de toate cele
Cate-n lume si in stele!
