Vara este sezonul vacantelor, al iesirilor la piscina, al escapadelor la mare, al bailor de soare si al balacelilor in mare. Este, insa, si sezonul in care toate mamele care sunt prea constiente de micile imperfectiuni ale corpului lor incep o lupta contra cronometru cu kilogramele in plus si cu colaceii care in restul timpului nu par sa le deranjeze atat de tare. Una dintre aceste mamici complexate de felul in care arata a avut, insa, o experienta care a invatat-o multe si pe care a vrut sa o impartaseasca si cu alte femei care poate gandeau ca ea.
In una din zilele frumoase din acest an am mers cu sotul si cu copiii intr-un parc acvatic. Fetita cea mica, al doilea copil, are aproape un an, iar eu inca sunt jenata de abdomenul proeminent si "ferm" ca piftia cu care am ramas. Asa ca m-am imbracat cu o bustiera si o fusta, mai ales ca imi sunau in cap cuvintele unei ospatarite care m-a descris ca fiind corpolenta, cu toate ca nici ea nu arata mult mai bine decat mine si era, cu siguranta, mama la randul ei.
Am incercat mereu sa nu fiu in razboi cu propriul corp si mi-a iesit
Insa acele cuvinte au fost ca o flacara care a aprins gazul indoielii de sine si care ma consuma de cand le-am auzit.
Cum stateam retrasa la piscina, incercand sa nu ies in evidenta, am vazut-o. Purta un costum de baie albastru cu turcoaz si alerga si se juca impreuna cu baieteii ei. Am vazut-o cum se balacea in piscina si cum radea cu o relaxare pe care nu am putut sa o invidiez. Am vazut-o cum pur si simplu nu ii pasa nici cat negru sub unghie de ceea ce cred cei din jur. Si am admirat-o si m-am simtit rusinata si fraiera pentru ca stateam acolo in fusta si bustiera, pe margine, in timp ce sotul meu se juca cu copiii. Am admirat-o atat de mult, incat am intrat in piscina asa cum eram imbracata, cu fusta pe mine, si am ras de cat de fraiera am fost sa nu port costumul de baie. Chiar am mers spre femeia care imi captase atentia si i-am spus asta. In schimb, mi-a zambit si mi-a spus ca ma intelege, in timp ce m-a privit ca si cum stia exact prin ce treceam.
Atunci m-am simtit cu adevarat impacata cu corpul meu
Mi-am dorit chiar atunci sa ma pot schimba in costumul de baie din doua piese si sa ma las prada distractiei si relaxarii.
Am o fiica si sunt profesoara de engleza la o scoala de fete. Si vreau ca toate fetele mele, fiica si eleve, sa stie ca trupul nostru este casa sufletelor noastre si a mintilor. Corpul este ambalajul femeii. si toata celulita si toate vergeturile mele - semne ca sunt mama de doi copii - sunt doar trasaturi ale unui corp a carui minte a muncit din greu.
Mi-am jurat atunci ca nu voi mai sta niciodata in umbra si ca nu voi mai refuza o zi de distractie la piscina doar pentru ca nu vreau sa port costumul de baie. Nu voi renunta nici la inghetata mancata cu copiii mei si nu imi voi calcula niciodata numarul de calorii. Si voi purta costum de baie, in semn de recunostinta pentru tine, mama de la piscina, care ar trebui sa fii un model pentru toate fetele mele.
In timp ce imi promiteam asta si imi tineam fetita in brate am zarit un future mov care zbura in voie. I l-am aratat si fiicei mele si l-am urmarit amandoua cu interes.
Fluturii sunt simbolul schimbarii si al constiintei unui nou inceput. Ce potrivita a fost aparitia lui in ziua in care mi-am jurat sa port mereu costumul de baie cu mandrie.
