Scrisoare catre fiica mea: Abia astept sa vad ce persoana vei deveni

/ / Modificat: 2018-02-12
Scrisoare catre fiica mea: Abia astept sa vad ce persoana vei deveni

Micuta mea incapatanata,

Astazi am avut multe confruntari, noi doua. Ne-am confruntat la plaja, la inghetata si in drum spre casa, cand tu tipai si ma loveai cu picioarele. Erai toata rosie de furie, iar eu incercam sa-mi stapanesc lacrimile. Am avut mii de confruntari, noi doua.

Astazi confruntarile noastre sunt despre lucruri marunte, dar intr-o zi s-ar putea sa fie despre ora la care trebuie sa fii acasa, despre baieti sau despre faptul ca nu ti-ai spalat farfuria.

Indiferent de ceea ce va urma, iata ce vreau sa stii:

Nu aceste confruntari ne definesc. Nu momentele furtunoase ne definesc, ci acele momente cand te tin strans in brate si ne spunem "Te iubesc" si sarutarile care vin dupa. Nu zilele grele sau momentele dificile ne definesc. Suntem definite de faptul ca te iubesc si nu voi inceta niciodata sa fac asta. Suntem definite de adevarul ca nu voi renunta niciodata la tine si nu ma voi satura niciodata de tine. Esti a mea pentru totdeauna.

In acele momente grele si pline de nervi, nu mi-as dori sa fiu in alta parte. Da, uneori, in interiorul meu sunt furioasa la culme. Ma intreb cum este posibil sa fi facut acest lucru de atatea ori inainte. Ma simt stanjenita, obosita si ma intreb daca as fi fost o mama mai buna pentru tine daca nu am fi avut toate aceste confruntari.

Uneori pur si simplu palesc sub privirile dezaprobatoare ale persoanelor necunoscute care se holbeaza la circul produs de noi. Si inima mea ce spune, totusi? As face totul din nou de un milion de ori, draga mea. Te-as duce in brate 100 de etaje, in timp ce tu tipi si ma lovesti cu picioarele.

Te aleg pe tine, cu toate transpiratiile, tipetele, loviturile, furia si stralucirea ta!

O buna parte din timp sunt blocata in trafic. In aceste momente tot ce-mi doresc este sa ma tii de mana cand traversam strada si sa spui "Bine, mama" cand eu spun "Nu". Uneori sunt prea extenuata ca sa-mi amintesc sa ma bucur. Dar acum ma uit la tine cum stai pe blatul de la bucatarie, cu picioarele suspendate si mananci o felie de paine. Si zambesc.

Imi placi! Imi place vointa ta puternica!

Nu esti genul care sa se lase descurajata de una sau de un milion de consecinte. Vocea ta este vibranta si uneori cred ca ea chiar nu poate fi astupata de nimic. Asta e in regula. Intr-o zi vei canaliza toata aceasta tarie in ceva care va conta profund pentru inima ta. Avem tot timpul din lume sa ne dam seama ce anume.

Unii oameni ar putea sa te considere o fire dificila. Si eu fac asta uneori. Unii oameni s-ar putea intreba de unde am atata bunavointa in fiecare zi... Dar ei nu vad ceea ce eu vad. Ei nu stiu ca, din marea multime a copiilor care se comporta frumos, eu te-as alege tot pe tine, de fiecare data.

Dupa un tantrum, te tin in brate. Ne giugiulim in pat si ma rogi sa iti cant un cantecel. Respir adanc pentru ca mirosi ca lumina soarelui. Cu tine merita fiecare confruntare, si cele de azi si cele de maine.

Te iubesc,

Mama

Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Taguri Relatia mama-fiica Viata de mama

Articole recomandate

Citeste si despre