Draga mea fiica,
Ma doare inima sa iti scriu aceasta scrisoare. In acest moment tu esti definitia bucuriei si orice te face sa zambesti. Te plimbi mergand pe varfurile degetelelor tale, aproape convinsa ca esti o zana adevarata. Viata este frumoasa si fara griji si chiar acum tu te rasfeti in stralucirea ei.
Insa vei creste. Astazi cand te-am luat de la gradinita, m-am uitat la tine in oglinda retrovizoare cum stateai in scaunel pe bancheta din spate si priveai lumea de pe geam si mi-am dat seama ca nu esti doar fiica mea, esti o fetita ce va deveni femeie. Si brusc, poate mai mult ca niciodata pana acum, m-am vazut pe mine in reflexia ta.
Lucrul asta ma face sa fiu onorata, dar si putin tematoare pentru ca inseamna ca intr-o buna zi lumea ta se va invarti si in jurul altcuiva, nu doar al meu si al printeselor din basme pe care le iubesti acum, Intr-o buna zi, lumea ta va fi mare si complicata si grea si va include oameni de care imi va fi imposibil sa te protejez.
Asa ca vreau sa pastrezi scrisoarea aceasta pentru acea zi in care cineva iti va frange inima.
Stiu ca este greu sa iti imaginezi, dar parintii tai plictisitori au fost si ei tineri si "beton" odata. Eu purtam pantaloni de piele si stateam treaza pana tarziu in noapte si acum mult timp tatal tau s-a luat la bataie cu cineva intr-un bar pentru mine (daca ma gandesc mai bine, bataia avea legatura cu faptul ca purtam pantalonii de piele si ca era treaza tarziu).
Inainte ca tu sa devii realitate, m-am indragostit de un tip, care ti-a devenit tata.
Insa si mai demult, inainte sa il cunosc pe barbatul care nu imi va frange inima, am trecut si eu prin ce treci tu acum cand citesti aceasta scrisoare si a fost ingrozitor.
Nu iti voi da detalii pentru ca acum, in sfarsit, nu mai sunt importante, insa vreau sa stii ca inca imi mai aduc aminte.
Sufletul tau plange, picioarele nu iti mai au putere si zambetul acela radiant cu care acum te trezesti dimineata, a disparut. Te simti singura.
Si cand te simti singura, te rog mult, suna-ma. Eu nu te voi judeca, niciodata. Nu iti voi spune ca "iti este mai bine fara el", pentru ca stiu ca nu asta simti acum si nu iti voi spnne "ti-am zis eu" pentru ca si eu am ignorat o multime de sfaturi la viata mea.
Nu imi doresc decat sa fii fericita, insa nu imi este teama de tristetea ta; daca vrei sa te tin in brate si sa te legan asa cum o fac acum cand esti mica, o voi face. Daca vrei sa dorm langa tine cum fac acum cand esti bolnavioara, o voi face.
Iti voi fi alaturi atunci cand esti trista, pentru ca sunt mama ta, de aceea exist.
Cand aveai trei ani, ai iesit afara din casa si mi-ai cerut sa fac ploaia sa se opreasca. Nu am putut sa fac asta atunci si nu pot sa o fac nici acum. Ce pot sa fac insa este sa iti promit ca ploaia se va opri intr-un final.
Iti vei gasi sufletul pereche. Insa inainte de-al gasi, te vei regasi pe tine. Pentru ca atunci cand esti in pragul disperarii si al tristetii ceva se intampla – descoperi cine esti cu adevarat. Iar tu, iubita mea fiica, tu esti focul.
Cand mi s-a intamplat mie, cand cineva mi-a frant inima, am mers mai departe cu aripile rupte o vreme si apoi l-am cunoscut pe tatal tau, dar vreau sa stii ca nu el a fost cel ce m-a salvat.
Eu m-am salvat. Si desi voi fi aici pentru tine, tu te vei salva, nu eu. Cand vei fi pregatita, o sa gasesti niste lipici si niste banda adeziva prin micul tau apartament de la etajul cinci si tu vei fi cea care isi va bandaja aripile ca sa se poata vindeca. La inceput nu vor functiona cum trebuie si vor fi putin strambe, aproape ca nu le vei recunoaste, insa tot ale tale vor fi. Si aripile tale sunt puternice.
Da, cresti cu viteza luminii, insa anumite parti din tine nu se vor schimba nicioadata.
Pasiunea cu care faci fiecare pirueta; puterea cu care canti fiecare cantecel, sufletul pe care il pui pentru a salva fiecare omida pe jumatate moarta pe care o gasesti in calea ta. Viata care iti straluceste in ochi si care se reflecta in tot ce atingi. Toate astea vor ramane parte din tine.
Si atunci cand vei fi nevoita sa iti peticesti aripile, folosindu-te de toate lucrurile care te fac pe tine sa fi tu...ei bine, nu cred ca lumea a vazut ceva mai magnific si mai frumos pana la tine in acel moment.
Asa ca vezi tu, oricat de mult mi-as dori sa te stiu mica si in siguranta acum, abia astept sa te vad cum iti intinzi aripile si zbori. Chiar daca inima ti se va frange si aripile tale vor trebui sa fie reparate, eu voi fi aici orice s-ar intampla.
Acum insa, stii ca ai tot ce este nevoie ca sa poti sa iti iei avant.
Cu dragoste,
Mama.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
