Cand devii mama furtuna hormonala prin care treci te face deseori sa plangi din orice, fie ca merita, fie ca nu.
Esti obosita, nedormita, durerile travaliului ti-au rasturnat putin universul, te intrebi daca vei reusi sa fi o mama suficient de buna pentru puiul tau.
Mai pune la socoteala si vreo nereusita la schimbarea scutecului sau ceva probleme cu alaptarea si garantat ziua se va incheia in rauri de lacrimi de tristete si de ingrijorare. Si pe langa astea mai sunt si lacrimile de bucurie, de fericire, care ti se rostogolesc pe obraji ca la comanda cand te uiti la mogaldeata aia pe care tu ai adus-o pe lume.
Esti un butoi cu emotii, nu cu pulbere si te trezesti plangand din motive care alta data nu te-ar fi facut sa schitezi nimic, dar nu te mira si nu te alarma.
Nu e usor sa devii mama, nu e simplu sa ai grija de o fiinta care depinde de tine suta la suta. Si s-ar putea sa fii puternica, spre deosebire de altele. Sa nu versi nicio lacrima nici in timpul sarcinii, nici in timpul travaliului, nici la nastere, nici dupa aceea. Sa fii una dintre mamele alea pe care altele nu o pot intelege cand isi amintesc cum au fost ele. Si apoi, dintr-o data, sa incepi sa plangi pentru ca ai scapat ceva pe jos si s-a spart si sa nu te mai opresti ore intregi. De ce? Pentru ca esti mult mai sensibila acum la te miri ce. Si nu esti singura. Cand intrebi o mama ce a facut-o sa planga dupa nastere, s-ar putea sa primesti raspunsuri surprinzatoare. Iti lasam si noi cateva aici.
1. Lipsa de somn este probabil cea care atrage cele mai multe lacrimi. Sa dormi doar cateva ore legate pe noapte este epuizant, iar corpul cedeaza pana la urma, chiar daca la inceput nu ti se pare atat de rau. Plansul este cea mai la indemana modalitate de a te descarca atunci cand simti ca oboseala te-a coplesit.
2. O scena emotionanta vazuta la televizor te poate face sa versi rauri de lacrimi. La fel si o poveste trista pe care o auzi de la cineva sau un film romantic. Emotiile iti ies pur si simplu prin piele. Si prin ochi, sub forma de lacrimi.
3. O discutie cu partenerul poate fi factorul care declanseaza o criza de plans. Poate sa fie pentru un motiv intemeiat sau poate sa porneasca de la faptul ca nu a inchis bine sticla de sampon, dar cand reactiile tale sunt guvernate mai mult de hormoni decat de ratiune, asta poate sa para cel mai grav lucru din lume.
4. Cand bebelusul face pentru prima oara febra, mamei s-ar putea sa i se para o tragedie fara iesire.
5. Plecarea de langa bebelus pentru cateva ore, cu treburi, se lasa aproape invariabil cu lacrimi. Chiar daca il lasi cu tatal sau cu o bunica, deci persoane de incredere, tot te cuprinde un sentiment vecin cu disperarea si tot vei suna acasa dupa numai 10 minute ca sa vezi daca e totul in regula. Senzatia de anxietate te va lovi inzecit atunci cand va trebui sa reiei serviciul, dupa concediul de ingrijire a copilului.
6. Iti cade parul si pare ca e sfarsitul lumii, nu? Evident, asta este un motiv puternic pentru inca o repriza de plans. Cu toate ca in primele luni dupa sarcina majoritatea femeilor se trezesc ca raman cu suvite intregi intre degete, niciuna nu poate sa treaca peste asta cu calm.
7. Nu reusesti sa slabesti, iar burtica pare ca nu se va mai "trage" niciodata. Si atunci ce faci? Plangi! Pentru ca nu te poate convinge nimeni ca e nevoie de timp ca sa te refaci dupa sarcina.
8. Problemele cu alaptatul copilului, fie ca nu ai suficient lapte, fie ca ti se pare ca nu este destul de consistent, fie ca ai probleme cu formarea mameloanelor, fie ca bebelusul nu se ataseaza corect la san, fie ca simti o durere sfasietoare cand micutul tau suge, fie ca te-a ales cu rani... Si cate situatii noi nu pot aparea cand vine vorba de alaptare... Cum le remediem? Cu o portie de plans!
9. Lipsa de timp pentru a face tot ce ai de facut te aduce in pragul disperarii. Si atunci plangi, ca si cum asta ar dilata timpul. Iar apoi iti spune cineva ca toate treburile trebuie facute cand bebelusul doarme. Si plangi din nou pentru ca tu stii ca nu e suficient. In plus, altii ti-au spus ca atunci cand doarme el trebuie sa dormi si tu, ca sa recuperezi orele de somn pierdute. Si atunci iti aduci aminte ca esti nedormita. Si plangi din nou (inapoi la punctul 1!).
Nu spune nimeni ca intreaga perioada a lauziei va fi scaldata in lacrimi, dar, e bine sa stii ca daca te numeri printre cele care plang chiar din orice, nu esti deloc un caz special. Starile negative este mai bine sa fie consumate, decat sa le lasi sa te consume ele pe tine.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
