Traim intr-o perioada in care presiunea asupra parintilor,mai ales asupra mamelor este imensa. Sa fii prezenta emotional, sa ai grija de casa, de copii, poate si de un job sau o afacere, sa faci totul „ca la carte”, sa nu ridici vocea, sa zambesti, sa oferi afectiune, rabdare si timp, toate, fara pauza.
Dar parintii sunt oameni, nu supereroi. Si, oricat de mult ti-ai iubi copiii, epuizarea poate sa apara. Este normala. Este umana. Si, mai ales, este un semnal de alarma, nu o rusine.
Atunci cand simti ca nu mai poti, ai voie sa ceri ajutor. Iar specialistii spun ca exact in acel moment incepem, de fapt, sa ne protejam pe noi si pe copiii nostri.
De ce ne este greu sa cerem ajutor?
Multe mame (si tati) se simt vinovati sau rusinati cand ajung la capatul puterilor. Apar ganduri precum:
-
„Daca cer ajutor, inseamna ca nu ma descurc.”
-
„Ce o sa creada ceilalti? Ca nu-mi iubesc copiii?”
-
„Toata lumea pare sa faca fata mai bine decat mine.”
Adevarul? Nimeni nu face totul perfect. Doar ca multi nu spun cand sunt epuizati.
Cererea de ajutor nu e un semn de slabiciune. Este un act de luciditate, maturitate si protectie fata de sine si fata de cei dragi.
Ce spun specialistii: De ce e important sa ceri ajutor
Conform recomandarilor psihologilor si medicilor pediatri:
-
Burnout-ul parental este real si poate duce la anxietate, depresie, lipsa de conectare cu copiii si chiar la agresivitate verbala sau emotionala.
-
Copiii au nevoie de parinti prezenti si echilibrati, nu de parinti perfecti.
-
Un parinte care cere ajutor ofera un model sanatos copilului: „E in regula sa recunosti ca ai o limita si sa cauti sprijin.”
Cine cere ajutor cand are nevoie, isi respecta resursele si isi protejeaza familia.
Cui poti cere ajutor, in functie de nevoia ta
1. Ajutor practic – pentru timp si respiro
Daca simti ca esti sufocata de sarcini zilnice:
-
Partenerul de viata – Impartiti treburile. Chiar daca el/ea lucreaza, si tu „lucrezi” 24/7. Parentalitatea e o munca in doi.
-
Bunicii sau rudele apropiate – Chiar si o ora de pauza poate face minuni.
-
Alti parinti – Formeaza o mini-retea de sprijin cu mamici/tatici din parc, scoala, comunitate. Ajutorul reciproc (dus copilul la scoala, stat cu el o ora etc.) poate fi de aur.
-
Un babysitter sau ajutor platit – Daca ai posibilitatea, chiar si ocazional, merita investitia pentru sanatatea ta emotionala.
2. Ajutor emotional – pentru descarcare si validare
Cand simti ca ai nevoie sa vorbesti si sa fii inteleasa:
-
Un psiholog sau psihoterapeut – Te poate ajuta sa intelegi de ce te simti asa, sa gasesti solutii si sa nu te mai judeci.
-
Un prieten de incredere – Nu ai nevoie de sfaturi, ci de cineva care sa asculte fara sa critice.
-
Grupuri de suport (online sau offline) – Sunt multe comunitati de parinti care discuta deschis, fara etichete. Uneori, simpla apartenenta te face sa nu te mai simti singura.
3. Ajutor profesional – pentru situatii mai dificile
Daca simti ca e mai mult decat oboseala:
-
Servicii de consiliere psihologica gratuita – Multe ONG-uri si cabinete ofera sprijin pentru parinti aflati in burnout.
-
Medicul de familie sau pediatrul copilului – Pot observa semne de suprasolicitare si te pot directiona catre resurse utile.
-
Scoala sau gradinita copilului – Cere sprijin in comunicarea cu copilul daca treceti printr-o perioada dificila.
Cum sa ceri ajutor, fara vinovatie sau frica de critici
-
Fii sincera si directa.
Exemplu: „Am nevoie de o pauza de o ora. Ma simt epuizata si stiu ca e important sa-mi reincarc bateriile.” -
Evita justificari inutile.
Nu trebuie sa te scuzi pentru ca esti om. Nu datorezi explicatii lungi pentru nevoia ta de ajutor. -
Nu astepta pana explodezi.
Cu cat ceri ajutor mai devreme, cu atat iti revii mai repede. -
Renunta la „ce-or sa zica altii”.
Cei care judeca nu cunosc contextul tau. Cei care conteaza, te vor sustine. -
Aminteste-ti ca ajutorul nu e permanent.
E doar temporar, pana reechilibrezi balanta. Nu inseamna ca nu te mai descurci.
Ai voie sa obosesti. Ai voie sa ceri sprijin.
Epuizarea parentala nu e un esec. E un semn ca ai dat tot ce ai avut. Dar nu trebuie sa te pierzi pe tine in acest proces. Un parinte echilibrat creste copii echilibrati. Iar echilibrul se construieste si prin momente de pauza, sprijin si auto-grija.
Ai nevoie de ajutor, nu pentru ca esti slaba, ci pentru ca te-ai straduit prea mult sa fii puternica singura.
Foto: freepik.com
