Venirea pe lume a unui copil este, pentru multi, un moment de implinire si bucurie profunda. Postarile din social media arata chipuri fericite, brate care tin bebelusi zambitori si declaratii emotionante despre „cel mai frumos dar din viata”. Si totusi, la scurt timp dupa aceea, nu de putine ori urmeaza o veste care socheaza rudele si apropiatii: divortul.
„Cum asa? Erau atat de fericiti... am vazut pozele!”
Dar realitatea din spatele camerelor este adesea mai complexa, mai dureroasa si mult mai tacuta.
Ce se schimba, de fapt, in mintea unei femei dupa nastere?
1. Identitatea ei se reconfigureaza complet
-
In doar cateva zile, femeia trece de la „partenera” sau „femeie libera” la rolul de mama cu norma intreaga, o identitate noua, complexa si emotional coplesitoare.
-
Aceasta tranzitie vine cu confuzie interioara, cu intrebari despre sine: „Cine sunt acum?”, „Mai sunt eu?”, „Unde a disparut femeia dinainte?”.
Aceasta lupta interna este adesea invizibila pentru partener sau cei din jur. Femeia poate continua sa zambeasca in poze, dar sa se simta complet deconectata de la sine si de la viata pe care o traia inainte.
2. Modificarile hormonale intense
-
Estrogenul si progesteronul, hormonii care au mentinut echilibrul emotional in timpul sarcinii, scad drastic dupa nastere.
-
Acest dezechilibru chimic este una dintre cauzele principale ale depresiei postpartum, o afectiune adesea minimizata sau confundata cu „oboseala normala”.
Depresia postpartum poate varia de la usoara tristete la episoade severe de anxietate, detasare emotionala, iritabilitate sau sentiment de inadecvare.
3. Atasamentul intens fata de copil
-
Legatura emotionala cu bebelusul este profunda si instinctiva, datorita hormonilor precum oxitocina si prolactina.
-
Aceasta conexiune poate duce la excluderea involuntara a tatalui din ecuatia emotionala si la neglijarea relatiei de cuplu.
Multe femei marturisesc ca, in primele luni dupa nastere, nu mai pot sau nu mai simt nevoia de apropiere emotionala sau fizica de partener, ceea ce poate declansa distantare in cuplu.
Ce se intampla cu relatia de cuplu dupa nastere?
1. Tensiune si neintelegeri legate de roluri
-
Mama se simte epuizata si, adesea, neinteleasa sau neajutata.
-
Tatal poate simti ca nu mai are un loc in relatie si ca orice gest este criticat.
-
Apar frecvent reprosuri, frustrari nespuse si rupturi de comunicare.
2. Intimitatea dispare
-
Contactul fizic este adesea suspendat: femeia poate resimti durere fizica sau pur si simplu lipsa totala de dorinta.
-
Lipsa intimitatii duce la sentimentul de respingere si frustrare din partea tatalui.
-
Cuplul se transforma rapid intr-o „echipa de logistica” si pierde componenta de iubire si parteneriat.
3. Problemele nerezolvate devin evidente
-
Daca relatia avea fisuri inainte de nastere, acestea ies la suprafata si se amplifica.
-
Lipsa obiceiurilor sanatoase de comunicare, absenta empatiei si stresul duc la conflicte care erodeaza relatia in liniste.
De ce par toti socati cand un cuplu anunta divortul dupa nastere?
Raspunsul este simplu: pentru ca toata lumea a vazut doar partea „de afara” a relatiei.
-
Zambete in poze, mesaje emotionante, story-uri cu „dragoste de familie” – toate acestea sunt construite pentru privirile exterioare, nu pentru a reflecta realitatea.
-
Femeia nu vorbeste despre suferinta ei, pentru ca i se pare ca n-ar avea voie sa o simta. „Am un copil sanatos, ce motive as avea sa fiu trista?”
-
Barbatul nu spune ca se simte exclus, pentru ca i s-a transmis (direct sau indirect) ca trebuie sa „fie barbat” si sa nu se planga.
„Foarte multe cupluri sufera in liniste. Cand decid sa divorteze, lumea e socata pentru ca a fost tinuta la distanta de realitate. Exista o presiune uriasa de a arata ca totul e bine, iar asta ucide sinceritatea si vulnerabilitatea.” – Psihoterapeut sistemic de cuplu
Semnele subtile ale unui cuplu care se indreapta spre ruptura
Desi din afara totul pare bine, exista cateva semnale discrete care pot indica o relatie fragilizata:
-
Femeia vorbeste mai putin despre partener si mai mult despre copil.
-
Nu mai exista gesturi mici de afectiune intre cei doi – nici macar in treacat.
-
Isi petrec timpul impreuna doar din „obligatie”, nu din dorinta.
-
Discutiile sunt doar despre copil, facturi sau treburi casnice.
-
Se evita intalnirile in doi, nu mai exista timp sau interes pentru cuplu.
-
In spatiul public (inclusiv online), totul pare perfect – tocmai pentru ca, in privat, lucrurile nu sunt.
Cand si cum ar trebui sa intervina familia sau prietenii apropiati?
Este greu sa vorbesti despre relatia altora, mai ales cand totul pare in regula din afara. Totusi, daca simti ca ceva nu e in regula, interventia blanda si empatica poate face o diferenta uriasa.
Ce poti face:
-
Fii prezent, fara sa intrebi direct „e ceva in neregula?”. Intreaba in schimb: „Cum te simti, tu, ca femeie, in toata schimbarea asta?”.
-
Nu da sfaturi necerute. Asculta. Fii oglinda, nu judecator.
-
Daca e vorba de o prietena foarte apropiata, incurajeaz-o sa vorbeasca cu un terapeut. Uneori, un spatiu sigur si neutru este tot ce are nevoie.
-
Evita cliseele: „Toti trecem prin asta”, „E doar o etapa”, „O sa treaca”. Aceste replici pot invalida experienta reala si o pot face sa se inchida mai tare.
Ce spun specialistii?
Psihologii si consilierii de cuplu confirma ca primul an dupa nastere este printre cele mai vulnerabile perioade pentru un cuplu. Este testul suprem al comunicarii, empatiei si adaptabilitatii.
„Nu copilul provoaca divortul, ci lipsa de pregatire emotionala pentru ceea ce urmeaza. Multi parteneri intra in parinteala fara sa inteleaga ca dinamica lor se va schimba radical si ca trebuie sa invete sa se regaseasca intr-un rol complet nou.” – Psiholog clinician, expert in terapie de cuplu
Relatia de cuplu nu moare brusc dupa nastere. Ea se stinge lent, in tacere, printre nopti nedormite, frustrari nerostite si zambete fortate in poze.
Divorturile care socheaza rudele si prietenii nu sunt povesti de moment. Sunt finalul unei distante crescande, nevazute, nespuse si neauzite.
De aceea, este vital sa fim mai atenti unii cu altii, sa fim mai sinceri, mai prezenti si mai dispusi sa vedem si ce este dincolo de imaginea perfecta. Iar daca esti tu in mijlocul unei astfel de realitati – nu esti singura. Si nu este o rusine sa cauti ajutor.
