Cum ii explicam unui copil cu autism decesul unei persoane cunoscute?

Moartea si doliul – subiecte pe care le abordam rar si despre care vorbim cu dificultate. Este totusi un fenomen natural, inevitabil. Pierderea unei persoane dragi aduce cu ea durere si sentimente contradictorii.

Oamenii au credinte si religii diferite dar niciodata nu suntem pregatiti sa pierdem un om apropiat. Si totusi, cum ii explicam fenomenul unui copil cu autism?

Stim foarte bine ca persoanele din acest spectru au nevoie de explicatii clare si concise, de planuri bine stabilite pentru fiecare eveniment din viata lor, in functie de nivelul fiecaruia de intelegere.

Ca si pentru celelalte experiente din viata lui, copilul cu TSA va intelege si va accepta mai usor situatia daca este implicat direct si pregatit in avans. De exemplu: daca un membru al familiei (bunica/bunicul) merge la doctor si este internat/a din ce in ce mai des (starea agravandu-se rapid), putem incepe sa-i explicam concret copilului ce se poate intampla.

Evenimentele inexplicabile si total noi pot speria copilul. Fiecare persoana decide ce si cat ii va explica, dar nu trebuie sa omiteti elementul principal: ca exista posibilitatea sa nu mai vada niciodata persoana bolnava.  Evitarea discutiilor si a explicatiilor poate duce la o interpretare gresita din partea copilului (de exemplu:  persoana decedata l-a parasit pentru ca nu-l mai iubeste si a plecat).

Incercati sa creati o poveste impreuna cu terapeutul dumneavoastra; introduceti elemente reale (cum va arata cosciugul, cum va fi pozitionat corpul persoanei decedate, de ce vor plange oamenii la inmormantare, doliul, ceremonia de inmormantare etc.). Chiar daca poate parea ireal ca un copil sa inteleaga aceste lucruri, este de preferat sa-l pregatiti din timp pentru acestea; poate chiar sa va insoteasca la o inmormantare unde nu cunoaste neaparat persoana decedata. Asa poate observa raspunsul emotional al celorlalti prezenti.

Folositi-va de exemple din viata de zi cu zi si incercati sa-i explicati naturaletea si ireversibilitatea acestui fenomen (daca vedeti o furnica moarta explicati-i starea ei si faptul ca nu-si va mai reveni). Ii puteti spune si efectele exacte ale mortii: persoana nu se mai misca, nu mai respira, nu mai mananca etc.

Copilul trebuie sa inteleaga faptul ca, desi nu va mai avea posibilitatea sa intre in contact sau sa vorbeasca cu persoana decedata, este in regula sa vorbeasca cu ceilalti despre ea, sa-si exprime sentimentele, sa va uitati impreuna la fotografii si sa povestiti intamplari la care a luat parte si respectiva persoana. Totusi, nu trebuie sa fortati copilul. El poate avea nevoie de mai mult timp pentru a realiza efectiv ca persoana nu mai este si va discuta cu dumneavoastra la un moment dat.

Aceste sentimente de durere pot sa apara si la mortea unui animal de care copilul a fost foarte atasat.

Evitati metaforele de genul „buni doarme” sau „a plecat in lumea celor drepti” – copilul va deveni confuz. Daca are un grad de intelegere ridicat, ii puteti spune si motivul medical care a dus la deces: bunica a avut un atac de cord si inima ei nu mai bate. Explicati-i ca fiecare persoana isi exprima durerea pierderii celui drag in maniere diferite. Unii oameni plang sau refuza sa vorbeasca, altii simt nevoia sa vorbeasca despre respectiva persoana. Copilul trebuie sa inteleaga faptul ca nu toti oamenii se comporta la fel in perioada de doliu.

In cazul in care in familia dumneavoastra a survenit un deces copilul ar putea sa creada ca si dumneavoastra, ca si parinte, il veti parasi. E necesar sa-i spuneti ca sunteti langa el pentru a avea grija de el, asa cum o mai pot face si alte persoane.

Dupa unele afirmatii total eronate, copiii cu TSA nu au atatea emotii ca si copiii tipici, fiind descrisi ca niste "roboti". Din contra- acesti copiii simt o varietate de emotii iar decesul unei persoane din familie poate avea un efect devastator asupra lor.

Cateva sfaturi pe scurt:

• Fiti deschisi si sinceri. Folositi cuvintele concrete (mort, moarte), si nu metafore. Nu mintiti copilul si nu-i descrieti situatia cu jumatati de masura;

• Ascultati-l, vorbiti cu el sau pur si simplu petreceti-va mai mult timp cu el;

• Fiti intelegator – copilul s-ar putea sa va intrebe in mod repetitiv aceleasi lucruri;

• Permiteti-i copilului sa-si exprime suferinta in felul lui (atata timp cat nimic rau nu i se poate intampla). Sunt unele cazuri in care copiii nu reactioneaza in niciun fel (ignora). Nu este nimic in neregula cu acest lucru;

• Permiteti-i copilului sa-si ia „la revedere” de la persoana decedata si, daca este posibil, lasati-l sa vada corpul neinsufletit. Studiile au aratat ca, in momentul in care un copil vede corpul persoanei, gradul de constientizare creste si riscul unor ulterioare reactii negative in comportament scade;

• Nu-l excludeti din ritualul de inmormantare. Lucrurile si actiunile concrete il ajuta sa inteleaga mai bine tot procesul;

• Nu incercati sa va protejati copilul de durere. Fiti langa el, vorbiti cu el si ajutati-l sa gaseasca cele mai bune metode prin care sa-si exprime suferinta;

• Incercati sa nu-i mai aduceti si alte schimbari in viata lui (in plus fata de cele aparute);

• Puteti face o cutiuta cu amintiri. Lasati copilul sa aleaga lucrurile pe care doreste sa le depoziteze acolo;

• Apelati si la terapeutul copilului - il poate ajuta sa inteleaga mai bine situatia.

Nu putem generaliza situatia copiilor cu TSA in cazul unui deces al unei persoane dragi, nu putem stii cum va reactiona. Pot sa apara fobii, frici, obsesii, neintelegerea fenomenului si rezistenta la schimbare. Cei din jur le pot judeca, le pot considera „reactii nepotrivite” (in cazul in care copilul este total indiferent, de exemplu).

Dar trebuie sa luam in calcul situatia lor, dependenta de siguranta familiara, neputinta de a se exprima uneori. Durerea poate sa apara sub diferite forme si comportamente care trebuie analizate si intelese.

Psiholog Clinician Specialist Carmen Hotar

Presedinte ARICA, coordonator programe de terapie ABA