Privirea unui copil este unul dintre cele mai puternice instrumente de comunicare non-verbala. Prin ochi, copilul transmite emotii, interese si conexiunea cu cei din jur. In cazul copiilor cu tulburare de spectru autist (TSA), privirea poate fi diferita fata de normele tipice, iar specialistii o considera adesea unul dintre primele semne timpurii care poate indica nevoia unei evaluari suplimentare.
Ce observa specialistii la privirea copiilor cu TSA
1. Evitarea contactului vizual
Copiii cu TSA pot evita sa se uite direct in ochii adultilor sau ai celorlalti copii. Evitarea poate fi constienta sau inconștientă. Uneori, privirea poate fi fugara, orientata catre obiecte sau doar in jos.
2. Privirea fixa pe obiecte
In loc sa interactioneze vizual cu parintele, copilul poate fixa obiecte pentru perioade lungi. Aceasta focalizare intensa poate fi interpretata gresit ca „curiozitate normala”, dar specialistii cauta tipare repetitive si obsesive.
3. Lipsa de raspuns la privirea parintelui
Un copil tipic raspunde la zambet sau la privirea parintelui cu expresii faciale, gesturi sau vocalizari. Copiii cu TSA pot sa nu raspunda sau sa raspunda doar partial, ceea ce poate fi un semn precoce.
Alte semne timpurii de autism
Privirea diferita nu este singurul indicator. Alte semne care insotesc adesea TSA includ:
-
Intarzieri in limbaj sau absenta vocalizarilor la varsta asteptata
-
Lipsa gesturilor sociale (cum ar fi aratatul sau salutul cu mana)
-
Preferinta pentru joc solitar si lipsa de interes fata de jocul cooperativ
-
Reactii neobisnuite la sunete, lumini sau atingere
-
Comportamente repetitive: balans, fluturatul mainilor, alinierea obiectelor
Este important sa retinem ca nu tot copil care prezinta unul dintre aceste semne are autism. Evaluarea de catre specialisti este esentiala.
Ce spun specialistii despre privirea copilului
Psihologii si pediatrii subliniaza:
-
Privirea evitata nu inseamna neaparat timiditate sau obraznicie
-
Detectarea timpurie a semnelor este cruciala: interventia precoce poate imbunatati semnificativ dezvoltarea sociala si comunicativa
-
Evaluarea specialistilor implica observatii directe, discutii cu parintii si, daca este necesar, teste standardizate
Recomandari pentru parinti
-
Observati tiparele de contact vizual
-
Notati momentele cand copilul evita sau fixeaza privirea
-
Observati raspunsul la zambete, apeluri pe nume sau gesturi
-
-
Documentati comportamentele repetitive si sociale
-
Fotografiile, video-urile si jurnalul zilnic pot fi utile la consultul specialistului
-
-
Consultati un specialist
-
Pediatrul sau psihologul developmental poate recomanda o evaluare detaliata
-
Testele precoce de screening pentru autism sunt disponibile in multe centre de specialitate
-
Mituri legate de privirea copilului si autism
-
Mit 1: „Copilul care nu se uita la mine nu ma iubeste”
-
Realitate: Evitarea privirii este un semn de procesare senzoriala diferita, nu lipsa afectiva
-
-
Mit 2: „Copiii timizi sau introvertiti au aceleasi semne”
-
Realitate: Timiditatea nu implica tipare repetitive, lipsa raspunsului social sau interesul obsesiv pentru obiecte
-
-
Mit 3: „Daca copilul vorbeste la varsta de 2 ani, nu poate fi autist”
-
Realitate: Autismul se manifesta diferit si poate fi prezent chiar si la copii cu limbaj functional
-
Factori care pot influenta privirea copilului
-
Sensibilitatea senzoriala: lumina, sunetele sau textura obiectelor pot face copilul sa evite privirea
-
Nivelul de stres: oboseala sau anxietatea pot accentua evitarea contactului vizual
-
Temperament: unii copii sunt mai rezervati, dar evaluarea specialistilor clarifica diferentele
Ce rol are detectarea timpurie
Detectarea timpurie a semnelor de TSA, inclusiv tiparele de privire, permite:
-
Interventii specializate in terapie comportamentala, logopedie sau terapie ocupationala
-
Dezvoltarea abilitatilor sociale si de comunicare
-
Reducerea dificultatilor in relatiile sociale pe termen lung
Privirea copilului poate fi unul dintre primele semne vizibile de TSA, dar nu trebuie interpretata izolat. Este esential ca parintii sa observe tiparele de contact vizual, raspunsul la gesturi si expresii, precum si alte semne sociale si repetitive. Consultarea timpurie cu specialisti poate face diferenta, permitand interventii precoce si dezvoltarea copilului intr-un mediu suportiv.
Miturile si prejudecatile nu ajuta – important este sa fim informati, sa observam cu rabdare si sa actionam constructiv. Detectarea timpurie, impreuna cu sprijinul specialistilor, poate transforma provocarea intr-o sansa de dezvoltare si adaptare pentru copil si familie.
Foto: freepik.com
