ADHD la copii, cunoscut si sub denumirea de tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate, este o tulburare de neurodezvoltare care poate influenta atentia, controlul impulsurilor, nivelul de activitate si capacitatea copilului de a-si organiza comportamentul.
Primele semne de ADHD pot fi observate inca din perioada prescolara, insa diagnosticarea copiilor mici poate fi dificila. Asta deoarece comportamente precum agitatia, impulsivitatea, dificultatea de a astepta sau capacitatea redusa de a ramane concentrat pentru perioade lungi pot face parte din dezvoltarea normala a copilului.
Un copil energic nu are automat ADHD, iar un copil care este uneori neatent sau impulsiv nu inseamna ca are o tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate. Specialistii analizeaza un ansamblu de simptome, durata si frecventa acestora, precum si impactul lor asupra vietii copilului.
Ce este ADHD la copii?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care apare in copilarie si se poate manifesta prin simptome de neatentie, hiperactivitate si impulsivitate.
Copiii cu ADHD pot avea dificultati in mentinerea atentiei, organizarea activitatilor, urmarea instructiunilor, controlul impulsurilor sau adaptarea nivelului de activitate la situatia in care se afla.
Manifestarile pot fi diferite de la un copil la altul. Unii copii sunt predominant neatenti, altii au mai ales simptome de hiperactivitate si impulsivitate, iar unii prezinta o combinatie a celor doua categorii.
ADHD nu este sinonim cu lipsa disciplinei si nu inseamna ca un copil este lenes, neascultator sau rasfatat. Este important ca parintii sa priveasca aceste comportamente in contextul dezvoltarii copilului si sa solicite o evaluare atunci cand dificultatile sunt persistente si afecteaza viata de zi cu zi.
Care sunt simptomele ADHD la copii?
Simptomele ADHD sunt impartite, in general, in doua categorii principale: simptome de neatentie si simptome de hiperactivitate-impulsivitate.
Semne de neatentie
Un copil cu simptome predominante de neatentie poate:
- avea dificultati in a se concentra asupra unei activitati;
- parea ca nu asculta atunci cand i se vorbeste;
- pierde frecvent lucruri;
- uita activitati sau sarcini;
- fi usor distras de stimuli din jur;
- face greseli din neatentie;
- avea dificultati in a urma instructiuni;
- avea probleme de organizare;
- evita activitatile care necesita efort mental sustinut;
- incepe mai multe activitati fara sa le finalizeze.
Aceste simptome pot deveni mai vizibile odata cu intrarea la scoala, cand copilului i se cere sa fie atent mai mult timp, sa respecte instructiuni, sa isi organizeze materialele si sa finalizeze sarcini.
Semne de hiperactivitate si impulsivitate
Un copil cu simptome predominante de hiperactivitate si impulsivitate poate:
- fi permanent in miscare;
- avea dificultati in a sta linistit atunci cand situatia o cere;
- vorbi foarte mult;
- intrerupe frecvent conversatiile;
- raspunde inainte ca intrebarea sa fie terminata;
- avea dificultati in a astepta randul;
- actiona impulsiv;
- alerga sau se catara in situatii nepotrivite;
- avea dificultati in a-si controla reactiile.
La copiii mici, hiperactivitatea si impulsivitatea pot fi mai usor de observat decat problemele de atentie.
Care sunt primele semne de ADHD la copii?
Primele semne de ADHD pot fi subtile si pot fi confundate cu particularitati normale ale varstei.
Parintii pot observa ca un copil:
- nu reuseste sa ramana implicat intr-o activitate potrivita varstei;
- schimba foarte rapid activitatile;
- are nevoie permanenta de miscare;
- intrerupe adultii sau alti copii;
- are dificultati foarte mari in a astepta;
- actioneaza fara sa tina cont de consecinte;
- pare ca nu asculta;
- pierde frecvent obiecte;
- este foarte usor distras;
- are dificultati repetate in respectarea unor instructiuni simple;
- are un nivel de impulsivitate care pare mult mai mare decat al copiilor de aceeasi varsta.
Important este ca aceste semne nu reprezinta, luate separat, un diagnostic de ADHD.
Specialistul va analiza daca simptomele sunt persistente, daca apar in mai multe situatii si daca afecteaza functionarea copilului.
La ce varsta apar primele semne de ADHD?
Semnele ADHD apar in copilarie, dar pot deveni evidente la momente diferite.
La unii copii, dificultatile sunt observate in perioada prescolara. La altii, acestea devin mai evidente odata cu intrarea la scoala, cand cerintele de concentrare, organizare si autocontrol cresc.
Conform ghidurilor pediatrice, copiii cu varsta intre 4 si 18 ani care prezinta probleme comportamentale sau scolare si simptome de neatentie, hiperactivitate sau impulsivitate pot fi evaluati pentru ADHD.
Asta nu inseamna ca fiecare copil care manifesta agitatie la 4 ani are ADHD. Diagnosticul presupune o evaluare complexa si trebuie sa tina cont de nivelul de dezvoltare al copilului.
ADHD la 2 ani: primele semne
La 2 ani, comportamentele copilului sunt in continua dezvoltare. Este normal ca un copil de aceasta varsta sa fie activ, curios, sa treaca rapid de la o activitate la alta si sa aiba dificultati in controlul emotiilor si impulsurilor.
Crizele de furie, alergatul, refuzul regulilor sau dificultatea de a astepta sunt frecvente la aceasta varsta.
De aceea, parintii nu ar trebui sa interpreteze automat aceste comportamente ca fiind semne de ADHD.
Daca exista insa preocupari importante legate de dezvoltarea sau comportamentul copilului, acestea trebuie discutate cu pediatrul. La copiii foarte mici, medicul poate recomanda o evaluare mai larga a dezvoltarii, in locul presupunerii ca este vorba despre ADHD.
ADHD la 3 ani
La 3 ani, unii copii pot avea un nivel foarte ridicat de energie, pot fi impulsivi sau pot avea dificultati in a ramane concentrati.
Semnele care merita discutate cu un specialist sunt cele care apar persistent si afecteaza in mod evident viata copilului.
De exemplu, poate fi utila o evaluare atunci cand copilul are dificultati foarte mari in a participa la activitati potrivite varstei, comportamentul este extrem de dificil de gestionat sau aceleasi probleme sunt observate atat acasa, cat si in colectivitate.
La aceasta varsta, specialistul va analiza si alte aspecte ale dezvoltarii, inclusiv limbajul, interactiunea sociala, somnul si capacitatea copilului de a intelege si urma instructiuni.
ADHD la 4 ani
Varsta de 4 ani este importanta in ceea ce priveste evaluarea ADHD, deoarece ghidurile pediatrice includ copiii prescolari in recomandarea de evaluare atunci cand exista simptome si dificultati functionale.
La aceasta varsta pot deveni mai vizibile:
- hiperactivitatea persistenta;
- dificultatea de a sta linistit;
- impulsivitatea accentuata;
- dificultatea de a astepta;
- intreruperea frecventa a adultilor;
- dificultatea de a participa la activitati structurate;
- distractibilitatea accentuata;
- dificultatea de a urma instructiuni.
Totusi, diagnosticul trebuie pus cu prudenta, deoarece exista o suprapunere importanta intre comportamentul normal al prescolarului si simptomele ADHD.
ADHD la 5 ani
La 5 ani, cerintele de adaptare la reguli si activitati structurate cresc. Unele simptome pot deveni mai usor de observat in mediul educational.
Copilul poate avea dificultati in a asculta instructiuni, a astepta, a participa la activitati de grup, a finaliza o sarcina sau a-si controla impulsurile.
Daca astfel de dificultati sunt persistente si apar in mai multe contexte, parintii pot discuta cu pediatrul sau cu un specialist despre o evaluare.
ADHD la copiii de varsta scolara
Odata cu intrarea la scoala, ADHD poate deveni mai vizibil deoarece copilul trebuie sa fie atent, sa respecte reguli, sa isi organizeze activitatea si sa lucreze independent.
Pot aparea:
- dificultati de concentrare la ore;
- teme uitate sau nefinalizate;
- pierderea rechizitelor;
- greseli frecvente din neatentie;
- dificultati in organizarea ghiozdanului;
- intreruperea profesorului sau colegilor;
- ridicarea frecventa din banca;
- vorbit excesiv;
- dificultati in respectarea regulilor;
- impulsivitate;
- rezultate scolare fluctuante.
Un copil cu ADHD poate avea un nivel bun de inteligenta si poate intelege materia, dar sa intampine dificultati in organizarea si finalizarea sarcinilor.
Cum diferentiezi ADHD de comportamentul normal?
Aceasta este una dintre cele mai dificile intrebari pentru parinti.
Toti copiii sunt uneori neatenti, impulsivi sau agitati. Diferenta consta in tiparul comportamentului.
Specialistii vor analiza daca:
- simptomele persista;
- sunt mai frecvente decat este de asteptat pentru varsta copilului;
- apar in mai multe medii;
- afecteaza relatiile copilului;
- afecteaza activitatea scolara sau prescolara;
- afecteaza viata de familie;
- nu pot fi explicate mai bine de o alta problema.
Pentru diagnosticul ADHD, simptomele trebuie sa fi fost prezente inainte de varsta de 12 ani si sa existe in mai multe contexte, nu doar intr-o singura situatie.
De ce apare ADHD la copii?
Nu exista o singura cauza a ADHD.
Cercetarile indica implicarea unor factori genetici si neurobiologici, iar dezvoltarea creierului poate avea un rol important.
ADHD nu este cauzat pur si simplu de stilul de parenting, de lipsa regulilor sau de faptul ca un copil petrece timp in fata ecranelor.
Factorii genetici au o contributie importanta, iar istoricul familial de ADHD poate creste probabilitatea aparitiei tulburarii.
Exista si factori de risc care pot fi asociati cu ADHD, dar prezenta unui astfel de factor nu inseamna ca un copil va dezvolta in mod obligatoriu tulburarea.
Poate timpul petrecut la ecrane sa provoace ADHD?
Relatia dintre timpul petrecut in fata ecranelor si simptomele de neatentie sau problemele de comportament este un subiect complex.
Este important sa nu spunem ca telefonul, tableta sau televizorul "provoaca ADHD". ADHD este o tulburare de neurodezvoltare, cu o componenta genetica si biologica importanta.
In schimb, utilizarea excesiva a ecranelor poate interfera cu somnul, activitatea fizica, rutina zilnica si timpul petrecut in interactiuni directe cu parintii sau alti copii. Acesti factori pot influenta comportamentul si atentia.
De aceea, este util ca parintii sa urmareasca rutina generala a copilului, nu doar timpul petrecut in fata ecranelor.
Lipsa somnului poate semana cu ADHD?
Da. Somnul insuficient sau de calitate slaba poate contribui la probleme de atentie, iritabilitate, dificultati de reglare emotionala si comportamente care pot parea asemanatoare ADHD.
Din acest motiv, evaluarea unui copil cu suspiciune de ADHD trebuie sa tina cont si de somn.
Parintii pot observa:
- ora la care copilul adoarme;
- ora la care se trezeste;
- trezirile nocturne;
- dificultatile de adormire;
- sforaitul sau alte probleme de respiratie in timpul somnului.
Daca exista suspiciuni privind o tulburare de somn, aceasta trebuie discutata cu medicul.
Ce alte probleme pot avea simptome asemanatoare ADHD?
Nu orice problema de concentrare sau comportament impulsiv inseamna ADHD.
Simptome asemanatoare pot aparea in contextul:
- tulburarilor de somn;
- anxietatii;
- problemelor emotionale;
- dificultatilor de invatare;
- problemelor de limbaj;
- unor tulburari de neurodezvoltare;
- problemelor de auz sau vedere;
- anumitor afectiuni medicale;
- unor situatii familiale sau de mediu care produc stres.
Uneori, ADHD poate exista impreuna cu alte tulburari. Tocmai de aceea, o evaluare corecta este mai importanta decat incercarea de a identifica diagnosticul pe baza unei liste de simptome.
Cum se pune diagnosticul de ADHD la copii?
Nu exista o analiza de sange, o radiografie sau un singur test care sa confirme ADHD.
Diagnosticul este clinic si presupune colectarea mai multor informatii.
Specialistul poate discuta cu parintii despre:
- dezvoltarea copilului;
- comportamentul de acasa;
- comportamentul la gradinita sau scoala;
- relatiile cu alti copii;
- somn;
- dificultatile de invatare;
- istoricul medical;
- istoricul familial.
Pot fi utilizate chestionare si scale de evaluare, insa acestea sunt instrumente care ajuta procesul de evaluare si nu reprezinta, singure, un diagnostic.
Este important ca informatiile sa provina, pe cat posibil, din mai multe medii. CDC subliniaza ca nu exista un singur test pentru ADHD si ca evaluarea trebuie sa ia in calcul si alte afectiuni care pot produce simptome similare.
Cine pune diagnosticul de ADHD?
Evaluarea poate fi realizata de specialisti cu pregatire in domeniul sanatatii mintale si al dezvoltarii copilului, in functie de sistemul medical si de situatia concreta.
Parintii pot incepe printr-o discutie cu pediatrul, care poate evalua copilul si poate recomanda specialistul potrivit.
In functie de caz, evaluarea poate implica psiholog clinician, psihiatru pediatric, pediatru sau alti profesionisti cu competente relevante.
Un chestionar completat online nu poate inlocui o evaluare medicala sau psihologica.
Cand trebuie sa mergi cu copilul la specialist?
Nu este necesar ca parintele sa fie sigur ca este vorba despre ADHD pentru a cere ajutor.
Este recomandata o discutie cu un specialist atunci cand:
- comportamentul copilului provoaca dificultati persistente;
- problemele sunt observate atat acasa, cat si la gradinita sau scoala;
- copilul are dificultati importante de invatare;
- impulsivitatea duce frecvent la situatii periculoase;
- copilul nu reuseste sa respecte reguli potrivite varstei;
- dificultatile afecteaza relatiile cu alti copii;
- familia se confrunta permanent cu aceleasi probleme;
- educatorul sau profesorul observa un tipar similar.
Cu cat dificultatile sunt identificate mai devreme, cu atat familia poate primi mai repede informatii si strategii potrivite.
Cum se trateaza ADHD la copii?
Tratamentul ADHD se stabileste individual, in functie de varsta copilului, simptome si impactul acestora.
Poate include:
- interventii comportamentale;
- programe de training pentru parinti;
- strategii educationale;
- adaptari la scoala;
- interventii psihologice;
- tratament medicamentos, atunci cand medicul considera ca este indicat.
La copiii prescolari, interventiile comportamentale si sprijinul acordat parintilor au un rol important. Pentru copiii mai mari, planul poate include o combinatie de interventii comportamentale, sprijin educational si, in anumite situatii, medicatie prescrisa si monitorizata de medic.
Ce pot face parintii acasa?
Parintii unui copil cu ADHD pot avea nevoie de strategii simple si constante.
Pot fi utile:
- stabilirea unei rutine zilnice;
- reguli putine si clare;
- instructiuni scurte si concrete;
- impartirea sarcinilor mari in pasi mici;
- recompensarea comportamentelor pozitive;
- reducerea factorilor care distrag atentia;
- stabilirea unei rutine de somn;
- activitate fizica regulata;
- colaborarea cu educatorii si profesorii.
Este important ca parintii sa evite etichetele precum "lenes", "rau", "neatent" sau "neascultator". Copilul are nevoie sa inteleaga ce comportament este asteptat si cum poate reusi sa il obtina.
ADHD afecteaza inteligenta copilului?
ADHD nu inseamna un nivel scazut de inteligenta.
Un copil cu ADHD poate avea abilitati intelectuale foarte bune, dar poate avea dificultati in folosirea acestora in mod constant din cauza problemelor de atentie, organizare sau control al impulsurilor.
Rezultatele scolare nu reflecta intotdeauna potentialul real al copilului.
ADHD dispare odata cu varsta?
ADHD poate continua in adolescenta si la varsta adulta. Simptomele se pot schimba odata cu dezvoltarea.
De exemplu, hiperactivitatea fizica poate deveni mai putin vizibila pe masura ce copilul creste, in timp ce dificultatile de organizare, gestionare a timpului, concentrare si control al impulsurilor pot ramane importante.
Sprijinul trebuie adaptat fiecarei etape de dezvoltare.
ADHD la copii poate avea manifestari foarte diferite, iar primele semne pot fi observate inca din perioada prescolara. Neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea sunt simptome importante, dar ele trebuie interpretate in functie de varsta si de dezvoltarea copilului.
La copiii mici, este deosebit de important sa fie facuta diferenta intre comportamentele normale ale varstei si un tipar persistent de simptome care afecteaza functionarea copilului.
Daca exista suspiciuni privind ADHD, parintii nu trebuie sa astepte ca problemele sa devina severe si nici sa incerce sa stabileasca singuri diagnosticul. Discutia cu pediatrul sau cu un specialist poate ajuta la identificarea cauzei dificultatilor si la stabilirea celor mai potrivite forme de sprijin.
Important: Acest articol are caracter informativ si nu inlocuieste consultatia, evaluarea sau diagnosticul realizat de un medic ori de un alt specialist calificat. Daca observi la copil simptome sau comportamente care iti provoaca ingrijorare, este recomandat sa soliciti parerea unui specialist.
Foto: magnific.com
