Divortul este probabil cea mai grea decizie pe care doi parinti trebuie sa o ia. Te gandesti ca, indiferent de lucrurile care au ajuns sa va desparta, poate este mai bine sa ramaneti impreuna pentru copil. Iti pui problema sa amani procesul pana cand cel mic va creste si va putea sa inteleaga mai bine. Adevarul este ca nu va fi niciodata "momentul potrivit", iar copiii sunt afectati de un divort la orice varsta, dar diferit.
Divortul nu este placut pentru nimeni, indiferent de motivele pentru care s-a ajuns in acest punct. Este imposibil ca membrii unei familii sa treaca printr-un divort ca rata prin apa si este valabil in special pentru copii, care se trezesc fata in fata cu o schimbare pentru care nu le-a cerut nimeni parerea. Singurul lucru pe care il pot face parintii care divorteaza pentru copiii lor este sa limiteze daunele.
Cum privesc copiii divortul parintilor
In functie de varsta, copilul va percepe diferit separarea, prin urmare nu putem vorbi despre un tipar. Impactul este determinat de mai multe variabile, intre care motivul divortului, varsta copilului si personalitatea acestuia.
Diferentele se fac prin felul in care adultii gestioneaza separarea. Cel mai stresant pentru copii, potrivit specialistilor, este atunci cand sunt expusi la conflictele dintre parinti in timpul divortului.
O despartire pasnica, de comun acord, are sanse mai mari sa nu afecteze chiar atat de rau psihicul unui copil. Atunci cand parintii se despart civilizat, continua sa se respecte si sa dialogheze, mai ales in privinta copiilor, acestia din urma vor suferi ceva mai putin. In acelasi timp, vor intelege mai usor ca, desi nu mai functioneaza ca pereche, parintii lor vor fi mereu o echipa in ceea ce-i priveste.
In cazul divorturilor "cu cantec", cu cat acestea dureaza mai mult, cu atat copiii vor fi mai expusi la stres si anxietate, ceea ce ulterior ar putea genera probleme de adaptare si emotionale. Conflictele dintre parinti in care copiii se transforma in "arme" sunt cel mai rau lucru care se poate intampla intr-un proces de divor. Cei mici vor ramane cu traume pe viata, cu amintiri care le vor influenta in viitor relatiile si cu o vinovatie "plantata" pe nedrept in inimile si mintile lor.
Cum afecteaza un divort copiii in functie de varsta
La bebelusi impactul este in principal emotional, pentru ca ei sunt foarte receptivi la starea de spirit a parintilor. Cand acestia sunt tensionati, iritati sau deprimati, acest lucru se va reflecta in comportamentul bebelusilor. Acestia vor plange mai mult, vor fi mai iritabili, vor simti mai mult decat inainte nevoia de contact fizic deoarece, desi sunt atat de mici, nesiguranta li se transmite si lor.
Cand parintii sunt prea "prinsi" de divort, este posibil sa neglijeze nevoile bebelusului, sa nu se ocupe corect de stimularea si ingrijirea lui, ceea ce ar putea dauna dezvoltarii sale.
La prescolari divortul parintilor poate provoca stres, anxietate, frica, nesiguranta si o regresie in dezvoltare. Ei sunt prea mici pentru a intelege ce se intampla si de ce mami si tati nu mai locuiesc, dintr-o data, impreuna. S-ar putea simti neiubiti si respinsi, mai ales daca parintii nu stiu sa gestioneze bine momentul.
Copilul de varsta prescolara ar putea incepe sa faca din nou pipi pe el, sa vorbeasca incorect, sa refuze alimentele. Fiti pregatiti si pentru cosmaruri, frica de intuneric, anxietate de separare sau somatizari. Fiind prea mic pentru a-si putea controla emotiile, acestea se vor reflecta in probleme de ordin fizic, precum varsaturi sau diferite dureri.
In situatii grave cei mici pot intra in depresie, iar tristetea lor se va manifesta cel mai frecvent prin agresivitate.
Copiii de varsta scolara si preadolescentii vor fi foarte afectati de divort. Ei nu mai sunt atat de mici incat sa nu inteleaga ce se intampla, dar nici suficient de mari pentru a intelege ca nu au nicio vina in separarea parintilor sau ca parintele care va pleca de acasa nu "divorteaza" si de copii.
Ei sunt mai predispusi sa perceapa divortul parintilor ca pe un conflict de loialitati, sa isi puna probleme precum "daca o iubesc pe mama, inseamna ca nu-l iubesc pe tata" sau "daca aleg sa stau cu unul dintre ei, celalalt se va supara".
Preadolescentii trec printr-o adevarata furtuna emotionala in timpul divortului parintilor si vor fi afectate nu doar starea de spirit si randamentul scolar, ci si respectul lor de sine.
Cei mai multi dezvolta probeme de conduita, devin rebeli, nu mai asculta de nimeni si nu mai respecta nicio norma. In situatii mai grave, apar delictele si dependentele, comportamente menite in principal sa atraga atentia parintilor, sa ii determine sa confirme copilului ca lor inca le pasa de el; totodata, preadolescentul priveste lucrurile rele pe care le poate face ca pe o pedeapsa aplicata parintilor pentru ca s-au despartit.
Adolescentii suporta si mai greu divorturile, desi ai crede ca sunt suficient de mari pentru a le intelge ceva mai bine. Ei percep despartirea parintilor ca pe o lovitura in plus pe langa cele pe care oricum le primesc de la viata in aceasta etapa (schimbari hormonale, nevoi noi pe care nu stiu cum sa le gestioneze etc.). Cel mai probabil este ca un adolescent sa gestioneze separarea parintilor intr-un mod conflictual.
Este foarte usor ca ei sa intre in depresie, sa dezvolte dependente, sa se axeze pe comportamente care incalca norme si chiar legi, sa dezvolte dificultati in stabilirea unor relatii afective sau sa intre in relatii toxice.
Ce faci ca parinte pentru a usura situatia copiilor in timpul divortului
Desi poate fi dificil in unele situatii, sunt cateva lucruri pe care ai datoria morala sa le faci pentru copilul tau atunci cand divortezi:
- evita conflictele cu viitorul fost partener; sau cel putin evita ca acestea sa se petreaca sub ochii copilului
- nu-i povesti copilului daca ai avut un conflict cu celalalt parinte
- nu-l vorbi de rau pe celalalt in fata celui mic
- nu santaja emotional copilul cu chestiuni legate de despartire ("daca nu asculti, o sa te trimit la x", "daca te duci la x, ma voi simti singur/a") doar pentru ca vrei, poate, sa-l pedepsesti pe celalalt
- nu transforma copilul intr-un surogat de partener pentru ca este o misiune mult prea dificila si nedreapta pentru el
- nu ii sugera ca celalalt parinte o sa-l iubeasca mai putin
- nu iti descarca sentimentele negative asupra lui
- pastreaza-ti demnitatea pentru a-i oferi un exemplu bun
- nu ii alimenta nesiguranta
Continua sa colaborezi cu celalalt parinte in chestiuni legate de copil; daca nu mai sunteti o pereche, nu inseamna ca nu mai sunteti parinti
- comunica mult cu copilul, chiar si pe teme ce pot sa para delicate sau evidente, pentru ca doar asa ii vei mai spulbera nesiguranta, frica si tristetea
- asigura-l ca este in continuare la fel de iubit de amandoi, chiar daca voi, parintii, nu va mai iubiti
- nu-l indeparta de celalalt parinte daca nu exista un istoric de abuz fizic din partea sa; daca tu nu vrei sa-l mai vezi pe fostul partener, nu inseamna ca ai dreptul sa ii impui asta si copilului.
Sa faci un copil sa treaca cu bine peste un divort este o misiune foarte dificila, dar nu imposibila, atat timp cat faci alegerile corecte si cat il asiguri ca nu a pierdut dragostea parintilor. Nu va temeti sa apelati chiar la psihoterapie, daca situatia devine atat de complicata incat nu mai vedeti alte solutii. Curaj!
