8 rani emotionale care ii vor ramane copilului toata viata

/ / Modificat: 2019-10-16 14:43:01

Cu totii avem rani emotionale, chiar daca incercam sa le ascundem. Este curios cum ranile care persista cel mai mult in timp nu sunt cele fizice. Nu ne pasa de cicatricea din genunchi din ziua in care am cazut de pe bicicleta.

rani-emotionale

Ne doare mai mult si mai mult timp, acel cuvant al mamei sau al tatalui care s-a intiparit in inimile noastre, pentru totdeauna.

Acestea sunt asa-numitele rani emotionale, acele rani subtile, invizibile, care lasa totusi o urma teribila, care dureaza pentru totdeauna.

Cele 8 rani emotionale care raman copilul atunbci cand creste

Incercam sa fim cei mai buni parinti, nu exista nicio indoiala in acest sens. Si fiecare incearca cum stie mai bine. Si cea mai buna metoda de a educa un copil este prin iubire. Si nu trebuie sa uitam sa stabilim o serie de norme si limite, chiar daca nu este placut pentru noi.  

Dar cu totii facem greseli si, in unele cazuri, sunt greseli care lasa o cicatrice imensa copilului. Dar nu suntem cu adevarat constienti de asta si ar trebui sa evitam sa mai facem aceste lucruri.

Umilirea

De fiecare data cand ii spui micutului tau lucruri de genul "Nu mai fi atat de stangaci!" sau "Uite ce rau esti !," il umilesti. Un copil umilit de parintii lui va creste cu o rana ingrozitoare in stima de sine. Daca persoanele pe care le iubesti cel mai mult, in care ai incredere, iti reproseaza in mod constant ceea ce nu faci bine, micile tale greseli, incapacitatea ta de a face anumite lucruri ... sau evidentiezi orice mici defecte pe care le are, vei submina pentru totdeauna increderea celui mic in sine. Cand va creste, va fi teribil de timid, se va simti inferior celorlalti sau, dimpotriva, va incerca sa faca acelasi lucru pe care l-ai facut tu cu el, transformandu-i pe ceilalti in "tintele" lui, atragand atentia prin comportament inadecvat sau incercand sa-si camufleze stima de sine scazuta sub o masca falsa de aroganta si tiranie.

Absenta parintilor

Nu exista un sentiment mai sumbru pentru un copil decat sa se simta abandonat. Cand simte ca parintii lui nu sunt, se simte "abandonat." Acest lucru genereaza un vid si o serie de temeri cu care va trebui sa lupte tot restul vietii. Multi dintre micutii care nu s-au simtit iubiti, care s-au simtit abandonati de parinti, isi petrec timpul, la varsta adulta, cautand emotii puternice, activitati de risc, in timp ce resping afectiunea si contactul fizic. In plus, vor avea probleme sa stabileasca relatii stabile sau proiecte de durata.

Nedreptatea

Stim ca nedreptatea este ceva care se schimba la copii in functie de varsta. Astfel, desi pentru un micut de doar 3 ani, daca nu esti atent la nevoile si dorinČ›ele lui este "nedrept," pentru un copil de aproximativ 8 ani, este mult mai nedrept ca primeste o pedeapsa pentru ceva ce a facut. Dar, dincolo de aceste perceptii ale celor mici, exista fapte simple sau nedrepte. De exemplu, dai adesea cadouri unuia dintre frati si celuilalt nu, tratezi copiii in mod diferit, ai o preferinta pentru unul dintre ei si celalalt observa. Sentimentul de nedreptate  il va face pe copil, cand va creste, sa fie autoritar, foarte perfectionist, va avea probleme pentru a-si canaliza emotiile si va fi, mai presus de toate, rational.

Tradarea parintilor

Pentru un copil, tradarea parintilor sai este, fara indoiala, cea mai dureroasa. Uneori se intampla ca parintii sa arunce promisiuni in aer, fara sa le dea prea multa importanta. Pentru tine va parea o prostie, dar pentru cel mic acest lucru va avea o consecinta teribila. Pentru el va insemna ca nu poate avea incredere in parintii sai, pentru ca nu isi indeplinesc promisiunile. Daca cel mic se simte constant dezamagit de ei, va creste simtind ca nu poate avea incredere in nimeni. Astfel, va deveni un adult care va controla tot, nu va lasa nimic la voia intamplarii si va fi foarte exigent cu ceilalti. El nu va putea sa delege responsabilitati si va fugi de singuratate.

Se simte respins

 Respingerea, ca si umilinta, este o adevarata "bomba" pentru respectul de sine. Daca un parinte vorbeste constant despre copilul sau ca despre "o piedica" sau il face sa creada "ca nu este micutul pe care il astepta," acesta va ajunge sa creada ca este cu adevarat o piedica. Cand cel mic simte ca nu este mereu pe placul parintilor sai, se va simti respins, iar in viata de adult va avea mari dificultati in a-si exprima emotiile. Teama constanta de respingere il va face incapabil sa stabileasca relatii personale si va prefera singuratatea.

Respingerea emotiilor

"Nu mai plange pentru prostii" sau "Nu te mai supara din nimic" face mai mult rau copilului tau decat iti imaginezi. Respingerea emotiilor perturba complet inteligenta emotionala in copilarie. Daca ii interzici micutului sa planga, sa simte furie sau teama, ii vei anula emotiile de baza. Cand va creste, nu va putea sa-si gestioneze emotiile, deoarece nu a invatat sa o faca in copilarie si se va arata ca un adult rece si foarte rational, sau, dimpotriva, nu va putea sa-si controleze emotiile si va fi un adult impulsiv, incapabil sa-si stapaneasca momentele de euforie, panica sau furie.

Rapirea copilariei

Unii parinti au pretentii de la un copil la fel ca de la un adult. Acel copil care lucreaza de mic sau cel care trebuie sa aiba grija de fratii lui, cel care este obligati sa obtina cele mai bune note, care este pedepsit daca nu este capabili sa obtina cel mai bun punctaj in tot ceea ce face. Simtind responsabilitatile adultilor sau presiuni prea mari din partea parintilor, copilul se maturizeaza prea devreme si isi iroseste copilaria pe care nu o va recupera niciodata. Acest lucru ii va provoaca o frustrare care, in viata adulta se va transforma intr-o lipsa de incredere in sine si, in unele cazuri, dezamagire in viata.

Lipsa afectiunii

Este foarte asemanator cu sentimentul de absenta al parintilor. Atunci cand unui copil nu i se ofera suficienta afectiune, el experimenteaza unele intarzieri in crestere, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere emotional. Cand va creste, va avea multe probleme in a interactiona cu ceilalti, pentru ca nu va putea sa isi arate sentimentele. Lipsa de afectiune a parintilor anuleaza celui mic sentimentul de afectiune fata de ceilalti, de empatie si compasiune.

Citeste si despre