Copiii invata nu doar din ceea ce le spun parintii, ci mai ales din ceea ce vad la acestia. Felul in care vorbim, reactionam, ne cerem scuze, tratam oamenii sau gestionam emotiile devine un model pentru copil.
„Spune buna ziua!” „Fii politicos.” „Nu mai tipa.” „Spune multumesc.” „Respecta-i pe ceilalti.” „Ai rabdare.”
Le spunem copiilor aceste lucruri aproape zilnic. Dar, inainte sa ne asculte, copiii ne observa.
Se uita la noi cand suntem nervosi. Ne aud cand vorbim despre alti oameni. Vad cum reactionam cand pierdem, cand asteptam, cand suntem contrazisi sau cand cineva ne face o nedreptate. Observa daca ne cerem scuze, daca multumim, daca ne tinem promisiunile si daca respectam limitele celorlalti.
De aceea, una dintre cele mai importante forme de educatie nu are loc in timpul unei lectii de parenting. Se intampla in viata de zi cu zi.
Copilul invata din ceea ce vede repetat.
Nu este nevoie sa fii pedagog, psiholog sau expert in parenting pentru a-i oferi copilului lectii importante despre viata. Uneori, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa-i arati, prin propriul comportament, cum vrei sa se poarte.
Iata cateva dintre lucrurile pe care copiii le invata, adesea fara ca parintii sa-si dea seama.
1. Cum sa vorbeasca cu oamenii
Copilul invata politetea observandu-te.
Daca te vede salutand cand intri undeva, spunand „te rog” si „multumesc”, raspunzand atunci cand cineva iti vorbeste si tratand cu respect oamenii din jur, aceste comportamente devin pentru el normale.
La fel se intampla si invers.
Daca adultii ridica frecvent vocea, ironizeaza, intrerup sau vorbesc agresiv, copilul poate prelua aceste comportamente.
Asta nu inseamna ca trebuie sa fim perfecti. Inseamna sa fim constienti ca modul in care comunicam devine un model pentru copil.
2. Cum sa reactioneze atunci cand nu primeste ceea ce isi doreste
Copiii trebuie sa invete ca dezamagirea face parte din viata.
Nu primim intotdeauna ce vrem. Nu castigam de fiecare data. Nu totul se intampla cand vrem noi.
Copilul se uita la parinte pentru a intelege ce face un om atunci cand lucrurile nu ies asa cum si-a dorit.
Daca tu poti spune:
„Sunt dezamagit, dar mergem mai departe.”
„Nu-mi convine, dar inteleg situatia.”
„Sunt nervos si am nevoie de cateva minute.”
copilul invata ca emotiile dificile pot fi gestionate fara tipete, jigniri sau agresivitate.
3. Cum sa spuna „nu-mi place” fara sa jigneasca
Nu trebuie sa-i placa totul.
Poate sa nu-i placa un cadou, o mancare, o activitate sau o regula. Important este felul in care isi exprima opinia.
Un copil care isi aude parintii spunand:
„Nu sunt de acord, dar iti respect parerea.”
„Nu este ceea ce as fi ales eu.”
„Inteleg ca tu vezi lucrurile diferit.”
invata ca poti fi sincer fara sa fii rautacios.
Aceasta este o lectie importanta pentru relatiile de mai tarziu: dezacordul nu trebuie sa se transforme in lipsa de respect.
4. Cum sa-si ceara scuze
Un simplu „imi pare rau” spus de un parinte poate avea mai multa putere decat o lunga explicatie despre responsabilitate.
Copilul trebuie sa vada ca si adultii gresesc.
Ca pot ridica vocea prea mult.
Ca pot spune ceva nepotrivit.
Ca pot lua o decizie gresita.
Si, mai ales, ca pot recunoaste acest lucru.
Cand un parinte spune:
„Am gresit. Imi pare rau ca am vorbit asa cu tine.”
copilul invata ca a-ti recunoaste greseala nu te face slab.
Te face responsabil.
5. Cum sa respecte limitele celorlalti
Respectul nu inseamna doar sa spui „buna ziua” si „multumesc”.
Inseamna si sa intelegi ca fiecare om are limite.
Nu toata lumea vrea sa fie imbratisata. Nu toata lumea are chef sa vorbeasca. Nu poti lua lucrurile altcuiva fara sa intrebi.
Dar aceeasi regula trebuie sa functioneze si pentru copil.
Un copil trebuie sa stie ca poate spune „nu” atunci cand ceva il face sa se simta inconfortabil si ca limitele lui trebuie respectate.
Astfel, invata ca respectul este reciproc.
6. Cum sa-i trateze pe oamenii care nu-i pot oferi nimic
O lectie foarte puternica vine din felul in care parintele se comporta cu oamenii de la care nu are nimic de castigat.
Cum vorbesti cu vanzatorul?
Cum te comporti cu persoana care te serveste la restaurant?
Cum vorbesti cu un vecin?
Cum tratezi un om care face o greseala?
Copilul observa.
Prin aceste interactiuni invata ca respectul nu ar trebui sa depinda de statutul, banii sau pozitia celuilalt.
Felul in care ii tratam pe ceilalti spune multe despre valorile pe care le transmitem copiilor nostri.
7. Ca nu trebuie sa fie mereu in centrul atentiei
Este firesc ca un copil sa-si doreasca atentie.
Are nevoie sa fie ascultat, iubit si valorizat.
Dar are nevoie sa invete si ca ceilalti oameni conteaza.
Uneori asteptam.
Uneori ascultam.
Uneori altcineva vorbeste.
Uneori un alt copil primeste un cadou.
Uneori parintele are nevoie de liniste.
Copilul invata aceste lucruri atunci cand vede ca si adultii asteapta, asculta si fac loc celorlalti.
A fi important nu inseamna ca totul ti se cuvine.
8. Cum sa fie curios si sa puna intrebari
Copiii sunt curiosi in mod natural.
Dar felul in care reactionam la intrebarile lor poate influenta aceasta curiozitate.
Daca spunem mereu:
„Nu mai intreba atatea.”
„Pentru ca asa spun eu.”
„Nu te intereseaza.”
copilul poate invata sa renunte la intrebari.
Daca spunem:
„Nu stiu. Hai sa vedem.”
„De ce crezi asta?”
„Interesanta intrebare.”
il invatam ca este in regula sa nu stii si ca a cauta raspunsuri este un lucru valoros.
Curiozitatea nu se invata. Se protejeaza.
9. Cum sa se raporteze la esec
Copilul observa ce faci tu atunci cand gresesti.
Daca un lucru nu-ti iese, renunti imediat sau mai incerci?
Te critici?
Spui „nu sunt bun la asta”?
Sau cauti o alta metoda?
Un parinte care spune „nu mi-a iesit, mai incerc” transmite o lectie importanta despre perseverenta.
Copilul intelege ca esecul nu inseamna „nu pot”.
Poate insemna pur si simplu:
„Nu am reusit inca.”
10. Cum sa fie un om bun
Poate ca aceasta este cea mai importanta lectie dintre toate.
Copiii observa gesturile mici.
Observa daca ajuti un om.
Daca lasi pe cineva sa treaca.
Daca ridici un lucru cazut de altcineva.
Daca iti tii promisiunea.
Daca te intereseaza cand cineva sufera.
Daca iti pasa de un animal.
Daca poti spune „multumesc” chiar si atunci cand nimeni nu te obliga.
Bunatatea nu se invata doar prin explicatii.
Se construieste din sute de gesturi mici pe care copilul le vede.
Copiii nu au nevoie de parinti perfecti
Poate cea mai mare presiune pe care o simt parintii este aceea de a face totul corect.
Dar copilul nu are nevoie de un parinte perfect.
Are nevoie de un adult autentic, care poate recunoaste atunci cand greseste, care isi poate cere scuze si care incearca sa faca mai bine.
Nu trebuie sa fii calm in fiecare secunda.
Nu trebuie sa ai raspunsul la fiecare intrebare.
Nu trebuie sa fii mereu disponibil.
Trebuie, insa, sa-i arati copilului ca oamenii pot invata, pot repara si pot creste.
Uneori, chiar si o greseala a parintelui poate deveni o lectie buna daca este urmata de asumare.
„Am tipat si nu a fost in regula.”
„Imi pare rau.”
„Data viitoare voi incerca sa reactionez altfel.”
Pentru copil, aceasta poate fi o lectie despre responsabilitate, empatie si autocontrol.
Ce vede copilul cand crezi ca nu te priveste?
Aceasta este intrebarea pe care orice parinte ar trebui sa si-o puna din cand in cand.
Cum vorbesc cu partenerul meu?
Cum reactionez cand cineva ma contrazice?
Cum vorbesc despre oamenii care nu sunt de fata?
Cum ma comport cand astept?
Cum reactionez cand pierd?
Cum tratez un om care greseste?
Cum imi folosesc telefonul?
Cum vorbesc despre propriul meu corp si despre mine?
Cum reactionez cand copilul meu nu este de acord cu mine?
Pentru ca acestea sunt momentele in care copilul invata, chiar daca nu exista nicio lectie propriu-zisa.
Respectul nu inseamna obedienta
Este important sa nu confundam un copil politicos cu un copil obedient.
Nu ne dorim copii care „pleaca capul” in fata oricarui adult.
Ne dorim copii care stiu sa salute, sa asculte si sa vorbeasca respectuos, dar care stiu si sa spuna „nu”, sa puna limite si sa ceara ajutor atunci cand ceva nu este in regula.
Un copil poate fi respectuos si in acelasi timp poate avea o opinie proprie.
Poate sa nu fie de acord.
Poate pune intrebari.
Poate refuza o imbratisare.
Poate spune ca ceva il deranjeaza.
Politetea nu trebuie sa anuleze vocea copilului.
Dimpotriva, scopul educatiei ar trebui sa fie acela de a creste un copil care stie sa traiasca frumos printre oameni, dar care stie si sa aiba grija de el.
Cele mai importante lectii nu sunt intotdeauna rostite
Putem sa-i spunem copilului de o mie de ori sa fie politicos.
Dar daca noi nu salutam, mesajul devine confuz.
Putem sa-i spunem sa nu tipe.
Dar daca noi tipam atunci cand suntem nervosi, copilul vede un alt model.
Putem sa-i spunem sa-si ceara scuze.
Dar daca noi nu recunoastem niciodata cand gresim, lectia nu va avea aceeasi greutate.
Putem sa-i spunem sa respecte oamenii.
Dar copilul va intelege cel mai bine respectul atunci cand il vede practicat.
Copiii invata prin imitatie, observare si repetitie.
De aceea, educatia se intampla nu doar atunci cand vorbim cu ei, ci si atunci cand ne vad traind.
Nu trebuie sa fim perfecti.
Trebuie doar sa fim suficient de constienti incat sa ne amintim ca, in fiecare zi, copilul nostru invata ceva de la noi.
Uneori invata din cuvinte.
Alteori invata din greselile noastre.
Dar foarte des invata pur si simplu privindu-ne.
Si poate ca aceasta este una dintre cele mai frumoase responsabilitati ale unui parinte: sa incerci sa fii, pentru copilul tau, omul pe care ti-ai dori sa-l vezi devenind.
Foto: magnific.com
