Cand ma fac mare vreau sa fiu independent!

Obisnuim sa credem ca independenta este un pas firesc in dezvoltarea unui copil. La nastere el este total dependent de ceilalti pentru a supravietui, apoi treptat devine interdependent in relatiile cu ei si in final independent. Si totusi nu e o misiune usoara pentru copil, mai ales azi, cand au aparut adultii elicopter – care survoleaza deasupra lui, si toata tehnologia menita sa-l monitorizeze si sa-i usureze sarcinile.

Pentru a deveni independenti, cu stima de sine si cu incredere in sine, copiii au nevoie de oportunitati de crestere (de activitati potrivite varstei lor), de adulti care sa ii priveasca cu drag, sa ii incurajeze, si care sa nu faca in locul lor lucruri pe care ei le pot face si singuri. De altfel cel mai bun mod al adultului de a-si manifesta dragostea fata de un copil este sa-l incurajeze tot timpul catre independenta. Adica sa ii dezvolte un muschi psihologic, asa cum il numim in Psihologia Adleriana. Ca orice muschi, trebuie antrenat si astfel copilul invata ca viata e in mainile lui, ca se poate baza pe el, se responsabilizeaza, ia decizii, actioneaza. Altfel va cauta tot timpul un adult sa-i rezolve problemele si cand acesta nu va fi sau nu va putea, se simte neajutorat, pierdut, incapabil.
Oricat ar fi copilul de mic el poate observa, imita, decide, actiona.

Pana la varsta de 7 ani personalitatea lui este formata si urmeaza un proces constant de cizelare si dezvoltarea prin contactul personalitatii lui cu personalitatile semenilor si adultilor.

Ca adulti, oricat am vrea, nu putem proteja copilul de viata, dar sigur il putem pregati. Asta ar insemna sa ne exprimam verbal si prin comportament increderea ca el poate: poate sa aleaga din optiunile oferite de parinti hainele cu care se imbraca, ce mananca, ce sport face si astfel descopera ca exista libertate cu limite (menite sa protejeze), ca in fata unei probleme are mai multe solutii si ca trebuie sa aleaga, sa decida si sa se responsabilizeze, sa urmeze regulile.

Copiii si regulile
 

Copiii pot invata si respecta regulile chiar mai bine decat adultii, pentru ca le asociaza cu ceva firesc, nu impus, de exemplu le asociaza cu regulile unui joc sau unui sport, si apoi le respecta mai strict pentru ca si gandirea lor e binara: bine/rau, nu are nuantele si negocierile adultului.

Un copil care invata regulile de siguranta firesc, le va respecta natural, fara sa le puna la indoiala.

Ideal este ca regulile, educatia in general, sa se faca explicit. Prin fraze formulate pozitiv, clar, instructiv. De exemplu in loc sa i se spuna: ”Nu traversa fara sa te asiguri” sau ”Nu traversa pe rosu la semafor”, i se poate prezenta totul cum ai prezenta regulile, traseul, unui joc: La trecerea de pietoni te opresti, te uiti in stanga, apoi in dreapta, daca se apropie o masina, o bicicleta, o trotineta, o motocicleta, stai. Pentru el e amuzant si tine minte insiruirea. E ca atunci cand ii citesti povestea si el stie exact daca ai spus toate cuvintele, sau ai sarit peste ceva.

Incurajarea

Apoi au nevoie constant de cuvintele noastre de incurajare, nu de laude, adica sa scoatem in evidenta ce fac, nu ce sunt. In loc sa ii spui: ”Esti cel mai bun, cel mai frumos, cel mai destept!” ii poti spune: ”Am observat ca esti bun cu animalele si atent la nevoile lor, sau „Ai un simt al culorii, vad asta din cum ai ales hainele cu care te-ai imbracat”, sau „Ce solutie isteata ai gasit! Ma bucur ca iti place sa …”.

De asemenea adultii ar trebui sa evite formulari de genul: ”Fii dragut! Sa te porti frumos! Fii atent!”, pentru ca implica faptul ca in general nu ar fi.

Iar cand au comportamente nedorite si e nevoie sa fie sanctionate, de fapt adultul are o buna ocazie de a-l educa, nu de a-l pune la punct. Conditia este sa nu foloseasca pedeapsa, ci consecinta logica. Asta ar insemna ca reactia adultului sa fie legata de fapta, sa fie spusa cu respect si sa fie rezonabila. Atunci copilul intelege ce a gresit si cum poate fi reparat. Dar daca indiferent de ce greseste, reactia adultului este sa ii ia tableta, nu va invata sa isi corecteze comportamentul, ci doar va simti revolta fata de autoritatea arbitrara, iar uneori nepasare. Va fi neimpresionat de aceasta autoritate.

Explorarea

Copiii pot invata din greselile lor asa cum si adultii pot. Pentru asta au nevoie sa exploreze si sa gandeasca sa gaseasca solutii cu mintea lor. Uneori vor gresi, dar tot ei vor repara, in felul lor, nu in felul nostru. Cand fiul meu avea 7 ani, l-am lasat singur acasa si s-a gandit ca in sfarsit poate sa bea cat lapte vrea. A pus lapte intr-o halba de sticla si a incalzit-o direct pe aragaz (de ce? pentru ca optiunile adultilor sunt limitate de experienta, ale copiilor, nu). Halba s-a spart si un ciob fierbinte l-a atins pe gat. Ce a urmat mi-a dat increderea ca se descurca: a inchis aragazul, l-a scos din priza, a luat din congelator un cub de gheata si l-a pus pe mica arsura, apoi m-a sunat.
Cu cat sunt mai mici cand rezolva probleme, cu atat sunt mai curajosi fata de viata. Sigur stiti cat de mandri sunt cei ce fac parte din "generatia cu cheia de gat". Erau copiii care aveau o responsabilitate, si nu doar a cheii, ci a vietii lor.
Ca adult nu e usor sa te abtii in a-i da solutia corecta, a-i rezolva problema, sau a-l salva de neplaceri. Si totusi e minunat cand acesti copii ajung la un moment dat in fata unei probleme si se gandesc bine: am pe cine sa ma bazez si acela sunt eu. Iar adultii care l-au incurajat se pot bucura de prietenia lor fara a fi nevoie sa ii salveze mereu, sa fie detectivi si sa afle ce le ascund etc.

Insa, in acelasi timp, este important ca ai nostri copii sa isi primeasca din timp informatii despre potentiale pericole pe care le-ar putea intalni. Este bine sa stie din timp ce ar trebui sa faca in caz de incendiu, daca sunt abordati pe internet de catre persoane necunoscute, cum sa foloseasca (sau mai degraba sa nu) medicamentele din casa si multe altele. Iar de furnizarea acestor informatii este responsabila familia si nu in ultimul rand, scoala.

Anda Pacurar, psihoterapeut

Articol realizat in cadrul programului Scoala sigurantei Tedi.

Scoala sigurantei Tedi este un program educativ initiat si implementat de catre compania Maspex Romania prin brandul Tedi si care se desfasoara in parteneriat cu Ministerul Educatiei si Politia Romana. Acest program educativ se adreseaza elevilor de clasa I si are ca obiectiv consolidarea informatiilor privind siguranta scolarilor care s-ar putea confrunta cu pericole in drum spre scoala, la scoala, acasa sau in timpul vacantelor.

In anul scolar 2020-2021 au fost inscrisi 34.041 de elevi din toata tara. Acestia li se adauga celor peste 180.000 de elevi de clasa I care au absolvit cursurile Scolii sigurantei Tedi in ultimii 5 ani. Tedi ii asteapta si in anul scolar 2021-2022 pe elevii de clasa I.

Mai multe informatii de interes pentru elevi, pentru parintii acestora si pentru invatatori se regasesc pe site-ul programului www.scoalatedi.ro.