Serban (Baiat) |

Serban este unul dintre cele mai vechi si mai intrebuintate prenume din tara noastra, care este regasit, impreuna cu o serie intreaga de alte derivate, in documente oficiale foarte vechi.

Este un nume care a fost facut (re)cunoscut de-a lungul anilor datorita unei puternice traditii autohtone. Serban este considerat ca fiind o creatie exclusiva a onomasticii romanesti, care isi are radacinile in substantivul "serb" (mostenit din limba latina, unde avea forma de "servus"), si care are fie sensul de "sclav", "rob", "sluga", fie este insotit de supradenumiri religioase, care insotesc anumite determinari - "care apartine lui Dumnezeu", "al lui Hristos".

Acesta din urma era un termen cu care se desemna o persoana credincioasa. Acte oficiale din anii 1300-1400, din Tara Romaneasca, atesta existenta a 13 persoane care se numeau Serban sau Sarban si patru care purtau numele de Serb sau Sarb. Cea mai veche atestare a numelui de Serban dateaza din anul 1392.

Initial, aceste forme erau folosite doar de familiile de boieri, de aceea se regasesc in istorie trei domni care s-au numit Serban, toti provenind din aceeasi familie: Radu Serban, Constantin Serban si Serban Cantacuzino. In Moldova, numele de Serban este mult mai vechi decat in Transilvania, acolo gasindu-se inscrieri inca din secolul al XIII-lea. Corespondentele feminine ca Serba sau Serbana nu sunt intalnite.

Dintre derivatele numelui amintim: Servus, Servius, Servulus, Servilius, Servandus, Servilianus, Serb, Serbea, Serbac, Serbici, Sarbanut sau Serbanila, variante care nu exista decat la romani. In franceza intalnim forma de Servien, iar in spaniola exista cinci derivate - Siervo, Servio, Servulo, Servilio sau Servando - care sunt, insa, folosite doar ca nume de familie. In calendarele crestine se gaseste o serie intreaga de sfinti si martiri.