Baby blues sau depresie post-partum? Cum le deosebim si cum ajutam o proaspata mama

Nasterea unui copil este prezentata adesea ca una dintre cele mai fericite perioade din viata unei femei. In realitate, primele zile si saptamani dupa nastere pot fi extrem de intense. Bucuria de a avea un copil se poate amesteca cu plans, anxietate, iritabilitate, epuizare, indoiala si senzatia ca totul este prea mult.

Multe mame spun ca plang fara sa stie exact de ce, se simt coplesite sau au impresia ca nu reusesc sa faca nimic suficient de bine.

Uneori este vorba despre baby blues, o stare emotionala frecventa si de scurta durata dupa nastere. Alteori, insa, simptomele pot indica depresie post-partum, o problema de sanatate mintala care necesita evaluare si tratament.

Diferenta dintre cele doua este importanta, pentru ca depresia post-partum nu trebuie asteptata sa treaca de la sine.

Ce este baby blues?

Baby blues, numit si „tristetea de dupa nastere”, reprezinta o perioada in care proaspata mama poate avea schimbari de dispozitie, poate deveni mai sensibila, poate plange usor sau se poate simti anxioasa si coplesita.

Aceste stari apar frecvent in primele zile dupa nastere si, in general, se amelioreaza de la sine in aproximativ doua saptamani.

O mama care trece prin baby blues poate spune:

• „Plang din orice.”
• „Nu stiu de ce sunt atat de sensibila.”
• „Sunt foarte obosita.”
• „Uneori simt ca nu mai pot.”
• „Ma bucur ca am copilul, dar ma simt coplesita.”
• „Ma enervez foarte usor.”
• „Mi-e dor de viata mea de dinainte.”
• „Simt ca am nevoie sa plang.”

Aceste emotii nu inseamna ca mama nu isi iubeste copilul.

Nici nu inseamna ca este o mama rea.

Primele zile dupa nastere presupun o schimbare uriasa, fizica si emotionala.

De ce apare baby blues?

Nu exista o singura cauza.

Dupa nastere, organismul trece prin schimbari hormonale importante, iar mama se confrunta in acelasi timp cu recuperarea fizica dupa nastere, lipsa somnului si responsabilitatea continua de a avea grija de un nou-nascut. Schimbarile hormonale, stresul si solicitarile fizice si emotionale ale nasterii si ingrijirii bebelusului pot contribui la aparitia simptomelor.

La acestea se pot adauga:

• durerea si recuperarea dupa nastere;
• alaptarea dificila;
• trezirile repetate noaptea;
• ingrijorarea pentru sanatatea copilului;
• senzatia ca trebuie sa stii instinctiv ce sa faci;
• presiunea de a fi o „mama perfecta”;
• lipsa timpului pentru sine;
• lipsa sprijinului din partea familiei;
• conflictele cu partenerul;
• dificultatile financiare;
• experienta unei nasteri dificile sau traumatizante;
• probleme medicale ale mamei sau copilului.

Uneori, toate acestea se suprapun.

Baby blues nu inseamna ca ceva este in neregula cu mama

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care familia le poate face este sa nu judece.

O mama poate fi profund recunoscatoare pentru copilul ei si, in acelasi timp, sa fie epuizata.

Poate sa isi iubeasca bebelusul si sa simta ca are nevoie de o pauza.

Poate fi fericita dimineata si sa planga seara.

Poate spune „este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat” si, cateva ore mai tarziu, „nu mai pot”.

Aceste stari aparent contradictorii pot exista in acelasi timp.

Maternitatea nu anuleaza emotiile dificile.

Cat dureaza baby blues?

In general, baby blues se manifesta in primele zile dupa nastere si se amelioreaza in maximum aproximativ doua saptamani. 

Acest interval este unul dintre cele mai importante repere pentru familie.

Daca starea emotionala nu se amelioreaza dupa doua saptamani, se agraveaza sau simptomele sunt foarte intense, este important ca mama sa discute cu un medic sau cu un specialist in sanatate mintala. 

Nu este nevoie sa astepte sa ajunga „la limita”.

Ce este depresia post-partum?

Depresia post-partum este o afectiune de sanatate mintala care poate aparea dupa nastere. Ea poate debuta in primele saptamani, dar simptomele pot aparea si mai tarziu, inclusiv in primul an dupa nastere. 

Spre deosebire de baby blues, depresia post-partum tinde sa fie mai intensa, sa dureze mai mult si sa afecteze capacitatea mamei de a functiona, de a se bucura de lucrurile obisnuite sau de a avea grija de ea si, uneori, de copil. 

Este important de retinut:

Depresia post-partum nu este un esec al maternitatii.

Nu apare pentru ca o femeie este slaba.

Nu apare pentru ca nu isi iubeste copilul.

Si nu este vina mamei.

Depresia perinatala poate afecta orice femeie, iar factorii biologici, psihologici si de mediu pot contribui la aparitia ei. 

Baby blues versus depresie post-partum

Diferenta poate fi sintetizata astfel:

Aceste diferente sunt orientative si nu inlocuiesc evaluarea unui specialist.

Semne care pot indica depresia post-partum

Este important ca familia sa fie atenta la schimbari precum:

• tristete persistenta;
• sentiment de gol sau lipsa de speranta;
• anxietate intensa;
• iritabilitate sau agitatie;
• pierderea interesului pentru lucrurile care inainte ii faceau placere;
• sentimentul ca nu poate face fata;
• vinovatie intensa;
• sentimentul ca este o mama rea;
• dificultati de concentrare si luare a deciziilor;
• probleme importante de somn, inclusiv atunci cand copilul doarme si mama ar avea ocazia sa se odihneasca;
• schimbari ale apetitului;
• dificultati in conectarea emotionala cu bebelusul;
• ganduri despre moarte, sinucidere sau ranirea propriei persoane ori a copilului. 

Un singur simptom nu inseamna automat depresie post-partum. Important este tabloul general, intensitatea simptomelor si evolutia lor.

De ce o mama abia devenita mama nu ar trebui lasata singura?

Pentru ca primele saptamani dupa nastere reprezinta o perioada in care mama are nevoie de sprijin fizic si emotional.

Societatea se concentreaza, pe buna dreptate, asupra nou-nascutului: daca mananca, daca doarme, daca ia in greutate, daca are colici, daca are icter.

Dar exista o intrebare la fel de importanta:

„Cum este mama?”

Mama are nevoie sa manance.

Are nevoie sa doarma atunci cand este posibil.

Are nevoie sa faca un dus.

Are nevoie sa poata merge la medic.

Are nevoie sa vorbeasca cu cineva.

Are nevoie sa poata spune „nu mai pot” fara sa fie judecata.

Are nevoie ca cineva sa preia temporar o parte din responsabilitati.

Sanatatea mamei face parte din sanatatea familiei.

Nu inseamna ca cineva trebuie sa stea 24 de ore langa ea

„Nu trebuie lasata singura” nu inseamna ca mama trebuie supravegheata permanent sau lipsita de intimitate.

Uneori, cel mai bun ajutor inseamna sa stii ca exista cineva disponibil.

De exemplu:

„Sunt la 10 minute distanta. Daca ai nevoie de ceva, vin.”

Sau:

„Vin maine intre 10 si 13. Tu dormi, eu stau cu bebelusul.”

Sau:

„Iti aduc pranzul si plec. Nu trebuie sa ma primesti sau sa faci curatenie.”

Sprijinul bun nu inseamna sa invadam spatiul mamei.

Inseamna sa ii reducem povara.

Cat timp are nevoie o mama de ajutor?

Nu exista un numar universal de zile.

Nevoia de sprijin nu dispare dupa prima saptamana.

Primele zile pot fi foarte solicitante fizic, dar si saptamanile urmatoare pot fi dificile. Uneori, cand vizitatorii pleaca si rutina zilnica incepe sa se instaleze, mama poate resimti si mai puternic oboseala si izolarea.

De aceea, in loc sa gandim:

„O ajutam in prima saptamana si apoi se descurca.”

este mai sanatos sa gandim:

„Construim o retea de sprijin pentru primele saptamani si ramanem atenti la cum se simte.”

Unele mame vor avea nevoie de ajutor mai intens pentru cateva zile. Altele pentru cateva saptamani sau mai mult.

Daca apar simptome de depresie sau anxietate, sprijinul trebuie continuat impreuna cu ajutorul profesionist.

Ce inseamna ajutorul concret?

De multe ori, familia spune:

„Daca ai nevoie de ceva, spune-ne.”

Intentia este buna, dar o mama epuizata poate sa nu aiba energia sa formuleze o lista de cerinte.

Mai util este un ajutor concret.

In loc de „Cu ce sa te ajut?”

Spune:

„Iti aduc cina la ora 18. Ce ai prefera?”

In loc de „Dormi cand doarme copilul”

Spune:

„Stau eu cu bebelusul o ora. Tu mergi sa dormi.”

In loc de „Trebuie sa te odihnesti”

Spune:

„Merg eu la farmacie si fac si cumparaturile.”

In loc de „Nu te mai stresa”

Spune:

„Inteleg ca iti este greu. Vrei sa imi povestesti?”

Diferenta este uriasa.

Cele mai utile forme de ajutor pentru o proaspata mama

Un partener, bunic, frate, sora sau prieten poate ajuta prin lucruri aparent mici:

• sa pregateasca mancarea;
• sa faca ordine;
• sa spele vasele;
• sa faca cumparaturile;
• sa preia bebelusul pentru o perioada, daca mama doreste;
• sa insoteasca mama la un consult;
• sa aiba grija de fratii mai mari;
• sa reduca numarul vizitelor si al musafirilor;
• sa ii ofere mamei timp pentru dus si odihna;
• sa o asculte fara sa o corecteze;
• sa observe schimbarile de dispozitie;
• sa o incurajeze sa ceara ajutor profesional cand este nevoie.

Sprijinul practic si emotional oferit de familie si prieteni poate fi important, iar apropiatii pot fi uneori primii care observa ca o mama are nevoie de ajutor suplimentar. 

Uneori, cel mai mare ajutor este sa asculti

O mama poate avea nevoie sa spuna:

„Mi-e frica.”

„Nu mai pot.”

„Mi-e dor de viata mea de dinainte.”

„Nu ma simt ca mine.”

„Mi se pare ca toate celelalte mame se descurca, iar eu nu.”

Nu este obligatoriu sa raspundem imediat cu sfaturi.

Uneori este suficient:

„Te aud.”

„Nu esti singura.”

„Nu cred ca esti o mama rea.”

„Hai sa vedem impreuna de ce ai nevoie.”

Ce nu ajuta o mama aflata in dificultate

Chiar si sfaturile bine intentionate pot rani.

Evita replici precum:

„Toate femeile trec prin asta.”

„Si eu am avut copil si m-am descurcat.”

„Trebuie doar sa fii mai organizata.”

„Gandeste pozitiv.”

„Ai un copil sanatos, nu ai de ce sa fii trista.”

„Bucura-te, ca perioada asta trece repede.”

„Nu mai plange, ca il afectezi pe copil.”

Aceste replici pot transmite mamei ca emotiile ei sunt nejustificate.

Mai util este:

„Nu trebuie sa treci singura prin asta.”

Somnul: unul dintre cele mai importante lucruri pe care familia le poate proteja

Lipsa somnului este una dintre cele mai mari provocari ale perioadei post-partum.

Desigur, un nou-nascut nu poate fi programat sa doarma atunci cand parintele are nevoie.

Dar familia poate ajuta prin redistribuirea responsabilitatilor.

De exemplu:

• partenerul poate prelua schimbatul copilului;
• un bunic poate sta cu bebelusul intre doua mese;
• cineva poate pregati mancarea;
• treburile casnice pot fi reduse la minimum;
• vizitele pot fi scurtate.

Nu trebuie ca locuinta sa fie perfecta.

O mama odihnita cat de cat este mai importanta decat o casa impecabila.

„Trebuie sa fiu o mama perfecta”

Una dintre presiunile cele mai mari poate veni chiar din interior.

Mama vrea sa alapteze perfect.

Sa aiba lapte suficient.

Sa inteleaga fiecare plans.

Sa isi tina copilul corect.

Sa sterilizeze tot.

Sa doarma cand doarme copilul.

Sa fie calma.

Sa fie fericita.

Sa se bucure de fiecare moment.

Realitatea este mult mai putin perfecta.

Maternitatea este o perioada de invatare.

O mama poate avea o zi buna si una foarte grea.

Poate sa planga.

Poate sa ceara ajutor.

Poate sa spuna ca are nevoie de o ora singura.

A cere ajutor nu este un semn de slabiciune. Este o forma de grija fata de sine si fata de copil.

Cand este nevoie de ajutor specializat?

Daca starea de tristete, anxietate sau lipsa de energie continua mai mult de doua saptamani, se agraveaza sau afecteaza semnificativ viata de zi cu zi, mama ar trebui incurajata sa discute cu un profesionist.

Poate incepe prin a vorbi cu:

• medicul obstetrician;
• medicul de familie;
• psihologul;
• medicul psihiatru;
• un alt profesionist in sanatate mintala.

Nu este nevoie ca mama sa fie „sigura” ca are depresie pentru a cere ajutor.

Este suficient sa spuna:

„Nu ma simt bine si am nevoie sa vorbesc cu cineva.”

Semne de alarma: cand situatia devine o urgenta

Exista situatii in care nu trebuie sa asteptam o programare obisnuita.

Daca mama spune ca vrea sa moara, ca vrea sa isi faca rau sau sa faca rau copilului ori are ganduri pe care simte ca nu le poate controla, este nevoie de ajutor medical urgent.

O alta situatie de urgenta este psihoza post-partum.

Aceasta este rara, dar reprezinta o urgenta medicala. Poate aparea brusc, adesea in primele doua saptamani dupa nastere, si poate include halucinatii, idei delirante, confuzie, agitatie severa sau comportament neobisnuit.

In aceste situatii, mama nu trebuie lasata singura si trebuie solicitat imediat ajutor medical de urgenta.

Cum poate partenerul sa observe depresia post-partum?

Uneori mama nu isi da seama ca trece prin depresie.

Poate crede:

„Asa sunt eu acum.”

„Este normal sa ma simt asa pentru ca am un bebelus.”

„Toate mamele sunt epuizate.”

De aceea, partenerul poate observa schimbari precum:

• izolarea;
• plansul frecvent;
• lipsa placerii;
• anxietatea permanenta;
• sentimentul ca mama nu este suficient de buna;
• lipsa interesului pentru lucrurile care ii faceau placere;
• dificultatea de a se conecta cu bebelusul;
• sentimentul constant ca nu poate face fata.

Rolul partenerului nu este sa puna diagnosticul.

Rolul sau este sa observe, sa asculte si sa ajute mama sa ajunga la persoana potrivita.

Cum ii spunem unei mame ca avem impresia ca are nevoie de ajutor?

Cu blandete.

Nu:

„Cred ca ai depresie.”

Ci:

„Te vad foarte obosita si simt ca iti este foarte greu in ultima perioada. Sunt ingrijorat pentru tine. Vrei sa cautam impreuna pe cineva cu care sa vorbesti?”

Sau:

„Nu trebuie sa astepti sa iti fie si mai greu. Putem vorbi cu medicul si sa vedem ce sprijin exista.”

Este important ca discutia sa nu fie transformata intr-o acuzatie.

Mama are nevoie de sprijin, nu de presiune

Uneori, familia poate pune presiune fara sa isi dea seama:

„Trebuie sa iesi din casa.”

„Trebuie sa fii mai optimista.”

„Trebuie sa te ocupi si de tine.”

„Trebuie sa te bucuri.”

Pentru o mama coplesita, si cuvantul „trebuie” poate deveni inca o sarcina.

Mai util este:

„Ce pot face eu astazi ca sa iti fie putin mai usor?”

O regula simpla pentru familie: intreaba mai putin si observa mai mult

O proaspata mama nu va spune intotdeauna:

„Am nevoie de ajutor.”

Uneori ajutorul poate fi oferit fara sa fie cerut.

Daca vezi vasele nespalate, spala-le.

Daca vezi ca mama nu a mancat, adu-i ceva de mancare.

Daca vezi ca este epuizata, intreaba daca vrea sa dorma putin.

Daca pare coplesita, stai langa ea.

Daca observi simptome persistente, incurajeaz-o sa ceara ajutor.

Nu astepta ca o mama epuizata sa organizeze si propriul ei sistem de sprijin.

Un plan simplu pentru primele saptamani dupa nastere

Familia poate stabili dinainte cateva lucruri concrete.

In fiecare zi:

• mama sa aiba cel putin un interval in care sa poata dormi sau odihni;
• sa aiba mese regulate si acces usor la apa si mancare;
• cineva sa preia o parte dintre treburile casei;
• mama sa aiba macar cateva minute in care sa nu fie responsabila de nimeni;
• sa existe o persoana pe care o poate suna atunci cand se simte coplesita.

In fiecare saptamana:

• cineva sa o intrebe sincer cum se simte;
• sa fie observata evolutia starii ei emotionale;
• sa existe timp pentru o discutie cu partenerul sau cu o persoana de incredere;
• daca exista semne de depresie sau anxietate, sa fie cautat ajutor specializat.

Nu uitati de mama dupa ce toata lumea pleaca

In primele zile, telefonul suna.

Vin bunicii.

Vin prietenii.

Toata lumea vrea sa vada bebelusul.

Apoi, treptat, viata revine la normal.

Pentru mama, insa, poate incepe o perioada foarte solicitanta.

De aceea, este important ca sprijinul sa nu dispara odata cu primele fotografii si mesajele de felicitare.

Intrebarea:

„Cum este bebelusul?”

ar trebui insotita de:

„Dar tu cum esti?”

Iar uneori aceasta poate fi cea mai importanta intrebare pe care o poate primi o mama.

Baby blues trece. Dar depresia post-partum merita tratata.

Baby blues este o reactie emotionala frecventa si, de obicei, temporara.

Depresia post-partum este diferita. Este o afectiune medicala si psihologica pentru care exista tratamente eficiente, inclusiv psihoterapie, medicatie sau combinatia dintre acestea, in functie de situatie. 

Cu cat mama primeste mai repede sprijinul de care are nevoie, cu atat exista sanse mai mari ca suferinta sa nu se prelungeasca inutil.

Cel mai important mesaj pentru o mama care trece printr-o perioada dificila este simplu:

Nu trebuie sa fii puternica in fiecare zi.

Nu trebuie sa faci totul singura.

Nu trebuie sa iti ascunzi emotiile pentru a fi o mama buna.

Ai voie sa ceri ajutor.

Iar pentru cei din jurul ei, poate cea mai importanta lectie este aceasta:

Dupa ce se naste copilul, se naste si o mama. Iar si mama are nevoie sa fie ingrijita.

Nu doar in primele zile.

Nu doar pana cand ajunge acasa din maternitate.

Ci atat timp cat are nevoie pentru a se recupera, a se adapta si a-si construi noul echilibru.

Uneori, ajutorul inseamna o ora de somn.

Alteori, o masa calda.

Uneori inseamna cineva care tine copilul in brate in timp ce mama face un dus.

Iar uneori inseamna sa stai langa ea si sa spui:

„Nu trebuie sa treci singura prin asta. Sunt aici.”

Aceste cuvinte pot conta enorm.

 

Foto: magnific.com