Urmareste-ne:

Depresia postnatala


 



Desi nasterea unui copil este un motiv de fericire, bucurie, implinire pentru mama lui, totusi uneori apar si probleme (si nu ne referim aici la cele strict medicale).

Cine si-ar imagina ca imediat dupa aducerea pe lume a unui bebelus frumos si sanatos, o tanara mamica a carei nastere a decurs in bune conditii, care si-a dorit copilul, care este inconjurata de familie ar putea plange cu lacrimi amare, ar putea fi cuprinsa de vinovatie, tristete sau chiar stari de panica?

Vorbim astazi despre aceste stari psihologice negative care apar dupa nastere, in perioada post-natala.

Prima dintre ele si cea mai putin grava  este cunoscuta "stare de baby blues", ce se face simtita cam din a treia zi consecutiva nasterii.

Ea este determinata de modificarile majore aparute in viata femeii atat sub aspect biologic cat si sub aspect psihologic.

Poate fi recunoscuta usor dupa lacrimile care curg "fara motiv", tristete chiar parere de rau dupa burtica "pierduta".

Mamicile se sperie la gandul ca aceasta stare se va agrava, ca n-au motive sa o aiba, ca "ceva nu e in regula". Insa starea dispare spontan in cateva zile, astfel incat in afara de cateva vorbe bune si putina odihna in plus nu e nevoie de altceva!

Din punct de vedere psihologic aparitia acestei stari este momentul cand femeia "realizeaza" pasul facut, avand ragazul sa se uite in jurul sa vada ca viata lor s-a schimbat, ca bebelusul care era pana nu demult ascuns in burtica isi face mereu simtita prezenta si nevoile.

Urmatoarea, in ordinea gravitatii, este "depresia post-natala sau post-partum". Ea apare in primul an dupa nasterea copilului si nu dispare de la sine.

Este o forma mai serioasa de depresie dominata de sentimente de vinovatie, senzatia mamei ca este incapabila sa se ocupe in mod corespunzator de bebelus, tristete, cosmaruri si pierderea interesului. Uneori, femeia traieste o senzatie acuta de vid, dorinta sexuala se reduce considerabil si pot apare chiar crize de panica.

Ajutorul unui specialist este necesar atat pentru diagnostic cat si pentru un ajutor terapeutic. Dat fiind faptul ca este perioada alaptarii, tratamentul medicamentos este exclus.

Ce ramane de facut dupa ce constatam ca starea persista chiar dupa ce familia si prietenii au incercat cu vorbe bune, incurajari, plimbari, glume sau surprize placute!

In acest moment este clar ca in interiorul femeii, in psihicul ei se petrece ceva, "ceva" despre care uneori simte nevoia sa vorbeasca, "ceva" care nu e tocmai vesel sau placut, ganduri, stari care o framanta, pe care a incercat sa le dea la o parte, sa le ascunda considerand ca va scapa de ele cu timpul.

A pune in cuvinte ceea ce simte, asa cum simte, cu cuvintele care ii vin in mod liber poate fi foarte util, adica a da o forma "ceva-ului" dinauntrul ei, pe care il percepe bulversat, rascolit, speriat.

Forma cea mai grava dar si cea mai rara este "psihoza post-partum" care se face simtita in primele 2 saptamani dupa nastere. Este o stare patologica severa in care femeia pierde contactul cu realitatea.

Pot aparea idei delirante, hiperactivitate extrema, inchidere in sine, ambivalenta fata de copil sau chiar idei de suicid sau infanticid. in aceste cazuri mama este cel mai adesea separata de copil si tratata intr-un serviciu de psihiatrie pentru a nu pune in pericol viata acestuia si pentru ca nu poate sa-i acorde ingrijirile necesare.

Efectele negative ale depresiei post-natale asupra dezvoltarii bebelusului. In cazul in care nu este vorba despre ceva trecator si mama trece intr-adevar printr-o perioada grea din punct de vedere psihologic, copilul este afectat in privinta dezvoltarii afective.

Atasamentul care se formeaza in primele luni de viata, relatia emotionala cu mama, schimbul afectiv dintre cei doi are de suferit in conditiile in care mama este deprimata, trista, lipsita de interes sau de energie. La bebelusii a caror mame sufera de depresie se constata mai des tulburari somatice de tipul insomniilor, colicilor, vomei si psihologice (plans, agitatie, lipsa zambetului, a ganguritului etc).

Ce e de facut? Primul lucru ar fi depistarea cat mai timpurie a acestei stari. Atunci cand femeia isi da seama ca "ceva nu e in regula", cand apar primele cosmaruri, stari de neliniste, anxietate, tristete sa poata consulta un specialist, intreba despre ce i se intampla, despre ce este cu ea.

In momentul cand depresia este diagnosticata, urmeaza alegerea unei variante terapeutice, adica modul in care femeia poate beneficia de ajutor din partea unui psihoterapeut. Atunci cand ea se poate deplasa de la domiciliu si accepta sa vina la cabinet, variamta cea mai buna este cea a unei terapii "in diada", adica impreuna cu bebelusul ei.

In acest mod, femeia nu resimte ca o neglijenta sau ca o parasire absenta ei de langa copil pentru a merge la psiholog. In plus, bebelusul chiar foarte mic "beneficiaza" si el de ameliorarea starii mamei, de vorbele ei, de caldura din bratele ei.

In conditiile in care femeia nu poate veni la psiholog, exista si varianta unei interventii psihologice, de tipul consilierii la ea acasa sau prin variante indirecte de tip "mail" sau "online".

Ne propunem asadar sa vorbim luni, 24 martie despre depresia postnatala.

Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului

Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie

Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Taguri

Anca Munteanu

Specialist in psihoterapie si consiliere psihologica pentru copii, adolescenti si parinti.

Citeste si despre

Articole de la parteneri

Calculeaza data nasterii

Data de inceput a ultimei menstruatii:

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul