Preambul
Statele parti la prezenta conventie,
considerând ca, in conformitate cu principiile proclamate in Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum si egalitatea si caracterul inalienabil al drepturilor lor, sint fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,
având in vedere faptul ca popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou in carta increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea fiintei umane, si sint hotarite sa promoveze progresul social si sa instaureze cele mai bune conditii de viata intr-o libertate cit mai deplina,
recunoscând ca Natiunile Unite, in Declaratia universala a drepturilor omului si in pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si au convenit ca fiecare este indreptatit sa se prevaleze de toate drepturile si de toate libertatile care sint enuntate in acestea, fara nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie publica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau alta situatie,
amintind ca in Declaratia universala a drepturilor omului Natiunile Unite au proclamat ca copiii au dreptul la ajutor si la o asistenta sociala,
convinsi ca familia, unitatea fundamentala a societatii, si mediul natural pentru cresterea si bunastarea tuturor membrilor sai, si in mod deosebit copiii, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a putea sa joace pe deplin rolul sau in societate,
recunoscând ca pentru deplina si armonioasa dezvoltare a personalitatii sale, copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere,
considerând ca este important de a pregati pe deplin copilul pentru a avea o viata individuala in societate si de a-l creste in spiritul idealurilor proclamate in Carta Natiunilor Unite si, in special, in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, egalitatii si solidaritatii,
având in vedere ca necesitatea de a acorda o protectie speciala copilului a fost enuntata in Declaratia de la Geneva din 1924 cu privire la drepturile copilului si in Declaratia drepturilor copilului adoptata de Adunarea generala la 20 noiembrie 1959 si ca a fost recunoscuta in Declaratia universala a drepturilor omului (in mod deosebit in articolele 23 si 24), in Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (in mod deosebit in art. 10) si in instrumentele pertinente ale institutiilor specializate si ale organizatiilor internationale care se preocupa de bunastarea copilului,
având in vedere ca, asa cum s-a indicat in Declaratia drepturilor copilului, copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizica si intelectuala, are nevoie de o protectie speciala si de ingrijiri speciale, in principal de o protectie juridica potrivita, inainte si dupa nastere,
reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de adoptiune si de plasament familial pe plan national si international, de Ansamblul de reguli minime ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei pentru minori (Regulile de la Beijing) si ale Declaratiei relative la protectia femeilor si copiilor in perioade de urgenta si de conflict armat,
recunoscând ca in toate tarile lumii sint copii care traiesc in conditii deosebit de dificile si ca este necesar sa se acorde acestor copii o atentie deosebita,
tinând in mod corespunzator seama de importanta traditiilor si valorilor culturale ale fiecarui popor in protectia si dezvoltarea armonioasa a copilului,
recunoscând importanta cooperarii internationale pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale copiilor in toate tarile si in mod deosebit in tarile in curs de dezvoltare,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
Partea I
Art. 1.
In sensul prezentei conventii, prin copil se intelege orice fiinta sub virsta de 18 ani, cu exceptia cazurilor cind, in baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta virsta
Art. 2.
1. Statele parti se angajeaza sa respecte drepturile care sint enuntate in prezenta conventie si sa le garanteze tuturor copiilor care tin de jurisdictia lor, fara nici o distinctie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a parintilor sau a reprezentantilor sai legali, de originea lor nationala, etnica sau sociala, de situatia lor materiala, de incapacitatea lor, de nasterea lor sau de alta situatie.
2. Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru ca copilul sa fie efectiv protejat impotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctiuni motivate de situatia juridica, activitatile, opiniile declarate sau convingerile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale membrilor familiei sale.
Art. 3.
1. In toate deciziile care ii privesc pe copii, fie ca sint luate de institutii publice sau private de ocrotiri sociale, de catre tribunale, autoritati administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate in considerare cu prioritate.
2. Statele parti se angajeaza sa asigure copilului protectia si ingrijirile necesare pentru bunastarea sa, tinind cont de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale tutorilor sai, ale altor persoane legal responsabile pentru el, si vor lua, in acest scop, toate masurile legislative si administrative corespunzatoare.
3. Statele parti vor veghea ca functionarea institutiilor, serviciilor si lacaselor care au responsabilitati fata de copii si asigura protectia lor sa fie conforma cu normele fixate de catre autoritatile competente, in special in domeniul securitatii si sanatatii, si in ceea ce priveste numarul si competenta personalului lor ca si in privinta unui control corespunzator.
Art. 4.
Statele parti se angajeaza sa ia toate masurile legislative, administrative si altele care sint necesare pentru a pune in practica drepturile recunoscute in prezenta conventie. In cazul drepturilor economice, sociale si culturale, ele vor lua aceste masuri in limitele maxime ale rezervelor de care dispun si, daca este cazul, in cadrul cooperarii internationale.
Art. 5.
Statele parti vor respecta responsabilitatea, dreptul si obligatia pe care le au parintii sau, dupa caz, membrii familiei largite sau a comunitatii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, intr-un mod care sa corespunda dezvoltarii capacitatilor acestuia, orientarea si sfaturile corespunzatoare exercitarii drepturilor pe care i le recunoaste prezenta conventie.
Art. 6.
1. Statele parti recunosc ca orice copil are un drept inerent la viata.
2. Statele parti vor asigura in toata masura posibilului supravietuirea si dezvoltarea copilului.
Art. 7.
1. Copilul este inregistrat imediat dupa nasterea sa si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobindi o cetatenie si, in masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi crescut de acestia.
2. Statele parti vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislatiei lor nationale si obligatiilor asumate potrivit instrumentelor internationale aplicabile in materie, in mod deosebit in cazurile in care, in absenta acestora, copilul s-ar gasi in situatia de a fi apatrid.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
