Adolescenta este o perioada complicate in viata oricui. Sunt ani in care te cauti si pare mereu tot mai greu sa te regasesti. Te lupti cu propriile idei, cu nevoia de a te ridica la nivelul asteptarilor altora, cu nevoia de a fi inteles, de a nu mai fi considerat un copil, cu prejudecatile altora, cu propriile prejudecati. Pentru parinti copilul este extraordinar de greu de inteles uneori si pare ca nu pricepe ca nu vreti sa il lasati sa se simta in bataia vantului.
O scrisoare a unui adolescent pentru parintii lui a devenit virala si ar putea fi de ajutor ambelor parti in ceea ce se numeste conflictul dintre generatii.
Draga mama si tata,
Va rog, fiti alaturi de mine! Nu pot gandi limpede acum, nu am inca instrumentele necesare. Imi lipseste o componenta importanta din cortex, care are legatura cu gandirea rationala. Vedeti voi, ea va fi complet dezvoltata abia cand voi avea 24 sau 25 de ani. Si pana acolo, mai e cale lunga.
Nu conteaza ca sunt inteligent, faptul ca ma descurc bine la scoala nu face ca etapele prin care trec sa fie mai usoare. Inteligenta si judecata sunt doua lucruri complet distincte. Iar acelasi lucru care ma face sa fiu flexibil, creativ si inteligent ma face sa fiu si extrem de impulsiv. Nu neaparat imprudent sau neglijent, ci impulsiv. De aceea, va rog inca o data, fiti alaturi de mine!
Cand ma judeci ca am facut ceva gresit sau ca nu iti inteleg argumentele, nu prea ma ajuti cu adevarat. Voi, adultii, vedeti lumea mai degraba rational, eu inca reactionez pe baza emotiilor. Iar atunci cand ma intrebi „Ce-a fost in mintea ta cand ai facut asta?”, cel mai probabil nu am un raspuns.
In etapa asta a vietii mele, stiu ca ma iubiti si ca imi vreti binele. Dar prietenii mei sunt importanti pentru mine si va rog sa intelegeti asta. Chiar daca vi se pare ca fac greseli atunci cand ii aleg, lasati-ma sa gresesc si sa imi invat propriile lectii. Va rog, fiti alaturi de mine! Cu ce ma mai puteti ajuta?
Dati-mi un model de urmat. Poate ca aveti impresia ca nu va ascult mereu, dar va vad si va observ. Daca imi aratati drumul, il voi urma, chiar daca o iau pe ocolite.
Lasati-ma sa gresesc. Am nevoie sa ma lovesc de pragul de sus pentru a trage propriile concluzii si a invata pe propria piele.
Povestiti-mi despre voi. Sunt convins ca ati fost si voi in situatia mea. Povestiti-mi ce nebunii ati facut in adolescenta si dati-mi libertatea sa fac si eu, la randul meu.
Nu ma lasati sa pierd din vedere imaginea de ansamblu. Chiar daca imi voi da ochii peste cap si nu voi fi de acord cu voi, am nevoie de o perspectiva.
Ajutati-ma sa fiu in siguranta. Am nevoie sa imi amintiti ca nu ma pot urca la volan dupa ce am baut. Cu grija si rabdare, nu cu furie si prelegeri interminabile.
Interesati-va de lucrurile care imi plac. Vreau sa fiu vazut, auzit, vreau sa imi fie validate pasiunile, interesele, sa fiu sustinut orice decizie as lua. Am nevoie sa imi dati aripi si, orice ar fi, sa fiti alaturi de mine!
Cu dragoste,
Al vostru adolescent care nu si-a propus neaparat sa va faca viata mai dificila!
FOTO: Freepik
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
