Copiii-ancora sau copii prinsi emotional de parintii lor

Dupa cum spunea celebrul scriitor José María Peman, "copiii sunt o intrebare pe care o punem destinului". Altfel spus, nu este in mainile noastre sa le determinam viitorul, sa le modelam dupa bunul nostru plac sau sa le legam de propriile noastre temeri. Ei nu sunt ai nostri, sunt un imprumut pe care viata ni-l face, acordandu-ne privilegiul de a-i insoti in dezvoltarea lor individuala. Parintii copiilor ancorati nu inteleg acest concept si, prin educatia lor, sfarsesc prin a-si deteriora si limita enorm progenitura.

Gandeste-te putin: ce asteptari aveai de la copiii tai inainte ca ei sa se nasca? In mod inevitabil, toti parintii privesc inapoi in timp si isi imagineaza cum va fi viitorul copiilor lor. Unii isi doresc ca acestia sa devina medici, altii viseaza sa locuiasca aproape de ei si sa le impartaseasca viata de zi cu zi ca adulti, iar altii pur si simplu isi doresc ca ei sa reuseasca in viata.

Problema este ca multe dintre aceste sperante sunt nepotrivite si limitative si, daca nu sunt abordate in mod flexibil, pot conditiona viata copiilor.

Copiii-ancora: copiii nascuti pentru parinti

Copiii-ancora sunt acei copii care se nasc cu un destin prestabilit pentru parintii lor. Inca de la conceptie, ei primesc in mod iconstient un mandat puternic: "sunteti aici pentru parintii vostri". Ca urmare a acestui fapt, ei devin nociv de atasati de parintii lor.

In unele cazuri, copilul este conceput cu gandul ca el sau ea va fi cel care va avea grija de parinti la batranete, ii va insoti in cazul pierderii sotului sau va avea grija de fratii mai mici. Alteori se asteapta ca copilul sa continue afacerea sau traditiile familiei sau sa ramana in casa parinteasca pentru a se ocupa de nevoile economice sau financiare ale acesteia. Pe scurt, copilului i se refuza dreptul de a creste, de a zbura, de a se dezvolta liber si de a-si proiecta o viata in termenii sai.

Pe de alta parte, parintii isi proiecteaza nesiguranta, temerile si dorintele asupra acestor copii si astfel ii sufoca cu dependenta si cerintele lor.

Copiii-ancora cresc cu o stima de sine scazuta, vinovatie si frustrare, pentru ca vor sa progreseze, dar in acelasi timp nu li se permite sa faca acest lucru. Povara emotionala este de asa natura incat acestia dezvolta o relatie de iubire-ura cu parintii lor care nu este deloc benefica.

Cum stiu daca sunt un copil ancora?

Sa detectezi ca esti un copil ancora nu este deloc simplu, pentru ca mandatul este ascuns sub o presupusa iubire neinteleasa. Parintii isi "protejeaza" copiii si ii tin langa ei pentru ca ii "iubesc". In consecinta, copilul renunta la viata, visele si proiectele sale pentru ca "isi iubeste parintii" si acestia au nevoie de el.

In mod paradoxal, este obisnuit ca parintii copiilor ancorati sa fi experimentat aceeasi dinamica cu propriii lor parinti. Astfel, este important ca, in calitate de mama, sa revizuiesti propriul istoric si, daca detectezi oricare dintre urmatoarele tipare, sa eviti perpetuarea ciclului cu proprii copii. 

Principalele caracteristici ale copiilor-ancora:

• Ei refuza scoala sau oportunitatile de munca, deoarece acestea presupun sa se indeparteze de parinti.
• Ei nu reusesc sa calatoreasca, chiar daca au mijloacele financiare necesare. Si daca o fac, se simt intotdeauna obligati sa isi ia parintii cu ei.
• Le este foarte greu sa devina independenti, sa stabileasca relatii durabile si sa isi intemeieze propria familie. Adesea, acestia isi iau parintii sa locuiasca cu ei sau sfarsesc prin a divorta si a se intoarce la casa parinteasca.
• In copilarie, parintii lor ii foloseau ca pe niste confidenti si isi bazau intotdeauna fericirea pe ei. Acum, ca adulti, ei poarta responsabilitatea de a-si asigura bunastarea emotionala si economica.
• Lucreaza in afacerea de familie sau urmeaza o profesie care nu ii implineste sau nu ii satisface, dar care corespunde asteptarilor parintilor.
• Ei se simt prinsi in capcana, sufocati si frustrati in rolul lor, dar, in acelasi timp, gandul de a renunta la aceste obligatii ii face sa simta o vina uriasa, chiar paralizanta.

Ce pot face copiii-ancora?

Daca te-ai identificat cu oricare dintre situatiile de mai sus, este important sa iei masuri. In primul rand, regandeste modul in care iti cresti (sau iti vei creste) copilul: ii impiedici sa mearga in excursii pentru ca va este teama ca i se va intampla ceva, sau ii boicotati scoala sau oportunitatile sociale pentru ca acestea inseamna ca trebuie sa se indeparteze de voi si sa isi formeze o viata proprie?

Parintii copiilor-ancora nu au intentii rele, nu cauta sa le faca rau copiilor. Doar ca ei actioneaza inconstient, condusi de propriile temeri. Prin urmare, este esential sa lucrezi la temerile tale si sa iti amintesti ca micutul tau nu are responsabilitatea de a avea grija de tine sau de a te multumi.

Pe de alta parte, daca te recunosti ca fiind un copil-ancora, nu uita ca aceasta nu este o condamnare pe viata. Prin constientizarea a ceea ce se intampla, poti inversa situatia. Lucreaza la sentimentul de vinovatie, incureaza-ti independenta si indrazneste sa zbori in ciuda fricii si a cerintelor familiei.

Copiii-ancora sufera profund pentru ca li se refuza posibilitatea de a-si trai viata. Ei sunt tematori, frustrati, neimpliniti si nefericiti.

FOTO: pexels.com