Poate a venit acasa si ti-a spus, foarte mandru, ca stie cum se spune „pisica” in engleza. Sau poate a inceput sa repete un cuvant auzit intr-un desen animat. Oricum ar fi, semnul e bun: e curios.

De aici apare firesc intrebarea: cum il ajuti sa mearga mai departe? Ce i se potriveste la varsta lui si ce poti face tu acasa, fara sa transformi seara intr-o lectie?

Nu exista o varsta anume la care trebuie sa inceapa engleza. Doar ca la trei ani vei face lucrurile altfel decat la sapte sau noua. Iar pentru multi copii, una dintre cele mai simple variante de inceput este o poveste citita impreuna.

Exista o varsta ideala?

Daca vorbesti cu alti parinti, o sa auzi pareri foarte diferite. Unii iti spun ca „pana la 6 ani prinde orice”, altii ca „lasa-l, o sa faca la scoala”.

Copiii mici au avantajul ca se obisnuiesc repede cu sunetele unei limbi noi. Repeta, imita intonatia si nu se opresc de fiecare data sa se intrebe daca au spus perfect. Cei mai mari au alte atuuri: inteleg mai usor explicatiile, fac legaturi mai repede si pot folosi ce stiu deja din citit sau din engleza pe care au mai intalnit-o.

Varsta conteaza, dar nu decide singura cum va merge intalnirea cu engleza. Conteaza si cat de des o aude copilul, cat de familiara ii devine si, mai ales, daca o asociaza cu ceva ce ii place.

E mai util sa auda engleza cate putin, dar des, decat sa incerci sa recuperezi totul intr-o ora din cand in cand. Zece minute cu o carte care ii place isi gasesc usor locul seara.

Pana la 3 ani: cantece, jocuri si cuvinte simple

Cand e mic, engleza poate aparea foarte firesc in joaca si in lucrurile pe care le faceti deja impreuna. Nu e nevoie de lectii sau exercitii, ci doar de cateva cuvinte si expresii repetate din cand in cand.

„Where's your shoe?” poate aparea exact cand il cauti prin hol. Un „bye-bye” spus unei jucarii poate deveni parte dintr-un joc. Iar intr-o carte cu animale, poti numi din cand in cand cate unul si in engleza.

Nu trebuie sa astepti raspunsuri in engleza. Daca arata pantoful cand il intrebi unde este, inseamna ca a facut deja legatura. Pentru moment, acest lucru e suficient.

3-5 ani: imagini, cuvinte simple si aceeasi carte de zece ori

La varsta asta, copilul nu mai vrea doar sa asculte. Incepe sa participe, recunoaste personajele si urmareste tot mai atent ce se intampla.

Poti sa arati spre pagina si sa intrebi: „Where's the bunny?”. Il lasi sa caute iepurasul, fara sa-i ceri nimic mai mult. Intr-o poveste cu animale, puteti imita sunetele lor si sa spuneti impreuna „cow”, „duck” sau „dog”. Dupa cateva lecturi, poti sa te opresti inainte de un cuvant pe care l-a mai auzit si sa vezi daca il completeaza singur.

Daca nu o face, nu-i nimic. Data viitoare poate o sa-l recunoasca.

Si da, o sa-ti ceara aceeasi carte seara de seara. Pe tine te poate plictisi, dar pentru el repetitia face lucrurile mai usor de anticipat. Stie deja ce se intampla in poveste si poate fi atent la cuvinte pe care prima data nici nu le-a observat.

Multi parinti incep cu carti in engleza pentru copii in varianta bilingva, pentru ca in acest fel pot fi explicate mai usor cuvintele necunoscute. Nu trebuie citite dintr-o suflare, cateva pagini pe seara sunt suficiente. Dupa o vreme, o sa te surprinda cand incepe sa repete singur cate o propozitie. Nu te grabi sa corectezi fiecare greseala, pentru moment conteaza mai mult sa-i placa.

6-9 ani: propozitii intregi si citit pe roluri

Odata cu scoala, apar si mai multe ocazii de a folosi engleza. Copilul recunoaste deja culori, numere, animale, expresii simple si poate incepe sa lege singur primele propozitii.

Acasa, engleza poate arata cu totul altfel decat la scoala.

Povestea poate fi exact locul in care intalneste aceleasi cuvinte altfel. Nu intr-o lista, ci intr-o scena. Nu intr-un exercitiu, ci intr-o replica pe care o spune un personaj.

Puteti incerca sa cititi pe roluri. Tu interpretezi un personaj, el pe altul. Sau ii lasi lui replicile scurte, iar tu citesti restul. Daca apare un cuvant nou, nu va grabiti imediat la traducere. Intreaba-l ce crede ca inseamna si uita-te impreuna cu el la imagine sau la ce se intampla in jurul lui.

Uneori o sa ghiceasca. Alteori nu. Nu trebuie sa va opriti la fiecare cuvant ca sa il lamuriti pe loc.

Si lasa-l sa aleaga subiectul. Unicorni, politisti, dinozauri, animale, fotbal, mistere sau orice il pasioneaza. Un copil are mult mai multa rabdare cu un text care il intereseaza decat cu unul ales doar fiindca are vocabular simplu.

Un lucru de evitat: sa inchizi cartea si sa incepi cu „Ia spune, ce cuvinte noi ai invatat azi?”. Si uite asa, povestea s-a transformat in tema.

Mai bine vorbesti despre ce s-a intamplat. Ce personaj i-a placut? Ce i s-a parut amuzant? Ce crede ca urmeaza? Daca printre raspunsuri apare si cate un cuvant in engleza, cu atat mai bine.

Si daca ai impresia ca ai inceput „prea tarziu”?

Poate copilul tau are 8 sau 9 ani si pana acum a auzit engleza mai mult din desene animate, jocuri sau cantece. Asta nu inseamna ca ai ratat momentul potrivit.

E foarte posibil sa stie deja cuvinte pe care nu le-a folosit niciodata intr-o conversatie. Sau sa recunoasca expresii fara sa poata explica exact de unde le stie.

Poti incepe chiar de acolo.

Daca ii plac dinozaurii, cauta o poveste despre dinozauri. Daca e pasionat de animale, mergi in directia asta. Un copil mai mare poate profita de faptul ca deja citeste bine, intelege mai usor explicatiile si face mai repede legatura dintre un cuvant nou si contextul in care apare.

Nu trebuie sa „recupereze” nimic. Are doar nevoie de un punct de plecare potrivit pentru el.

Cum iti dai seama ca e pregatit pentru pasul urmator

Nu ai nevoie de un test ca sa vezi daca puteti trece la ceva putin mai dificil. De cele mai multe ori, copilul iti arata singur.

Poate incepe sa spuna replica inainte sa ajungi tu la ea. Recunoaste intr-un desen animat un cuvant pe care l-a intalnit in carte. Incearca singur sa spuna o propozitie. Nu te mai intreaba ce inseamna fiecare cuvant. Sau incepe sa ghiceasca sensul din ce vede si din ce s-a intamplat pana atunci.

Atunci poti incerca o poveste putin mai lunga, in care sa se bazeze mai mult pe textul in engleza si pe context.

Daca nu ii place, va puteti intoarce la ce functiona inainte.

Primul pas poate fi foarte simplu

Nu ai nevoie de un plan complicat ca sa incepi. Alege o carte care ii place, citeste cateva pagini si vezi cum reactioneaza.

Poate o sa vrea sa repetati aceeasi pagina. Poate o sa intrebe ce inseamna un cuvant. Poate o sa treaca peste el fara sa-i pese si o sa vrea doar sa afle ce face personajul mai departe.

Important este sa ramana curios si sa vrea sa mai deschideti cartea si data viitoare. Daca povestea ii place, cuvintele si expresiile noi vor veni firesc odata cu lectura.