Conflictele fac parte din orice relatie, iar viata de familie nu este o exceptie. Cu toate acestea, atunci cand certurile dintre parinti devin frecvente, intense sau nerezolvate, impactul asupra copiilor poate fi profund si de durata. Chiar si atunci cand nu sunt direct implicati, copiii absorb tensiunea din jurul lor si, adesea, ajung sa-si construiasca o intelegere a relatiilor si a propriei identitati prin filtrul acelor conflicte.
Impact pe termen scurt
Pe termen scurt, copiii care sunt martorii frecventi ai certurilor dintre parinti pot manifesta:
-
Anxietate si nesiguranta – Copiii percep familia ca pe un spatiu de siguranta. Certurile repetate pot clatina aceasta perceptie, facandu-i sa se simta vulnerabili sau in pericol.
-
Comportamente regresive – Pot aparea comportamente precum udarea patului, dificultati de somn, agresivitate sau retragere sociala, in special la copiii mai mici.
-
Performanta scolara afectata – Stresul de acasa se poate reflecta in lipsa de concentrare, scaderea interesului pentru invatare si dificultati in relatiile cu colegii.
-
Sentimente de vinovatie – Multi copii, mai ales cei mici, cred in mod eronat ca certurile parintilor sunt cauzate de ei sau de comportamentele lor.
Impact pe termen lung
Pe masura ce copiii cresc, influentele acestor conflicte pot persista sau chiar se pot accentua:
-
Modele de relationare nesanatoase – Copiii care cresc intr-un mediu conflictual pot internaliza ideea ca tensiunea si lipsa de comunicare sunt normale intr-o relatie.
-
Probleme de sanatate mintala – Depresia, anxietatea, stima de sine scazuta si dificultatile de reglare emotionala pot avea radacini in conflictele familiale din copilarie.
-
Evitanta sau supra-reactie la conflicte – Unii copii devin excesiv de tematori in fata oricarui conflict, in timp ce altii pot replica modelul agresiv al parintilor in relatiile lor de adult.
Transpunerea certurilor in propriile experiente
Un fenomen frecvent este ca un copil sa asocieze corectiile sau reprosurile primite de la un parinte cu certurile la care a fost martor. Astfel, atunci cand este mustrat pentru o greseala, el nu percepe doar situatia punctuala, ci o reexperimenteaza in contextul conflictelor parintilor. In mintea lui, nu este doar el cel care a gresit, ci „certurile revin” – iar emotia resimtita poate fi disproportionata sau distorsionata.
Mai mult, unii copii pot anticipa certuri chiar si atunci cand parintele este calm, dezvoltand o hiper-vigilenta emotionala: o stare constanta de alerta in fata unui pericol care, poate, nici nu exista in acel moment.
Aceasta reactie este un mecanism de aparare dezvoltat in urma unei expuneri repetate la tensiuni.
Ce pot face parintii?
-
Conflictul nu este problema in sine, ci modul in care este gestionat. Copiii pot invata ca este normal ca doi oameni sa aiba pareri diferite, atata timp cat isi exprima neintelegerile cu respect si cauta solutii.
-
Reasigurarea copilului. Este esential ca parintii sa-i explice copilului ca certurile nu sunt din vina lui si ca ambii parinti il iubesc.
-
Repararea si modelarea. Daca un conflict a avut loc de fata cu copilul, este sanatos ca el sa vada si impacarea. Astfel, invata ca relatiile trec prin dificultati, dar se pot vindeca.
-
Sprijin profesional. In cazul in care conflictele sunt frecvente sau copilul manifesta semne de suferinta, consilierea psihologica poate ajuta intreaga familie.
Copiii sunt, uneori, spectatori tacuti ai tensiunilor dintre parinti, dar ecoul acestor conflicte poate continua mult timp dupa ce vocea certurilor s-a stins.
Intelegerea modului in care acestia percep si internalizeaza conflictele este esentiala pentru a le oferi sprijinul emotional de care au nevoie, nu doar pentru prezent, ci si pentru viitorul lor ca adulti.
Foto: Freepik.com
