Cand copilul tau nu vrea sa mearga la culcare nu inseamna neaparat ca este incapatanat sau ca face asta special sa te supere. Cand spune ca ii este frica sa doarma, nu inseamna, obligatoriu, ca se alinta sau ca isi cauta scuze ca sa mai stea treaz. Este posibil sa sufere de somnifobie infantila.
Somnifobia infantila este teama de a merge la culcare. Este o fobie foarte comunca in copilarie si, in general, este depasita undeva dupa varsta de 8 ani.
La fel ca alte fobii, somnifobia poate ajunge sa provoace o stare fizica de rau atunci cand copilul isi da seama ca se apropie ora de culcare. Studiile arata ca aproximativ 30% dintre copii au probleme cu somnul.
Cum recunosti o fobie
O fobie este o teama puternica fata de ceva. Poate fi fata de animale, fata de lucruri sau fata de situatii. Confruntarea cu fobiile este in general evitata sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, provoaca o stare intensa de rau.
Copilul poate recunoaste sau nu ca teama lui este irationala, dar o fobie poate fi recunoscuta cu usurinta atunci cand ii influenteaza semnificativ functionarea.
Frica de a merge la culcare apare in general intre 2 si 4 ani, potrivit psihologului Ursula Perona, specialist in psihologie infanto-juvenila. Explicatia sta in faptul ca aceasta este etapa in care se dezvolta imaginatia copiilor, iar intunericul creeaza spatiul propice pentru a incepe sa vezi monstri sau figuri rele si, implicit, pentru aparitia somnifobiei.
Ce este somnifobia
Teama de a adormi este o tulburare psihologica si poate afecta persoane de orice varsta, fie copii, fie adulti. Somnifobia, numita si hipnofobie sau clinofobie, consta in teama irationala si excesiva fata de a merge la culcare si se manifesta printr-o stare de panica, provocata de ideea ca in timpul somnului se pot intampla lucruri teribile.
La copii somnifobia este legata cel mai mult de visele urate, iar la adulti poate fi in relatie cu teama de moarte sau de un blocaj respirator.
Psihologul arata ca la copii teama de a dormi este o etapa obisnuita in evolutie si in mod normal dispare de la sine in jurul varstei de 8 ani. Exista, evident, si cazuri in care somnifobia infantila nu poate fi depasita si devine o piedica in calea adaptarii si provoaca multa suferinta.
Simptome ale somnifobiei
In general, copiii cu aceasta tulburare incep sa devina nelinistiti si anxiosi pe masura ce se apropie ora de culcare. In termeni psihologici, aceasta se numeste anxietate anticipatorie.
Copilul care sufera de somnifobie incepe sa inventeze scuze pentru a nu merge in pat, pretind ca au nevoei la toaleta sau incep sa planga necontrolat. Pot sa apara inclusiv simptime fizice precum palpitatii, tremur, transpiratie abundenta sau greata.
Cum sa reactionezi cand copilul tau sufera de somnifobie
Nu exagera, dar nici nu-i subestima teama. Desi noua, parintilor, ni se poate parea o prostie sau ceva irational, copilul chiar trece printr-un moment rau. Daca ii spui ca e fricos sau daca ii spui ca nu are de ce sa se teama, nu il va ajuta nicicum. Trebuie sa il tratezi cu compasiune si sa-i arati ca esti acolo pentru a-i alina starea de rau.
Incearca sa il faci sa asocieze mersul la culcare cu o activitate placuta. Crearea unei rutine legate de mersul la culcare este un lucru pozitiv. E bine sa aveti o ora stabilita pentru somn, sa evitati activitati care sa ii altereze starea inainte de culcare si sa petreceti timp impreuna seara, pentru ca el sa se simta in siguranta. Puteti citi impreuna o poveste, ii puteti face masaj sau orice alta activitate il relaxeaza.
Ajuta-l sa-si ridiculizeze temerile. Atentie, asta nu inseamna sa razi de el! Pune-l sa deseneze lucrurile sau situatiile de care se teme, apoi colorati impreuna figurinele. Este cel mai indicat sa le faceti sa arate cat mai haios. Un monstru infricosator parca arata altfel cu un nas de clovn sau cu urechi de iepuras, nu? Lasa copilul sa adauge orice crede el ca il face sa para mai putin "de speriat" si incet-incet nu i se va mai parea deloc infricosator.
Cauta ajutor specializat, daca observi ca teama este prea intensa si ca il afecteaza prea mult pe cel mic. De odihna corespunzatoare depinde intreaga sa dezvoltare, intregul sau comportament cotidian. Pentru a evita cronicizarea fobiilor, psihologul poate fi de mare ajutor.
Teama de dormi singur sau teama de intuneric sunt foarte frecvente la copii. Ei trebuie incurajati sa le infrunte si sa le depaseasca, insa pentru asta este nevoie de o strategie care sa le arate ca parintele este solidar cu ei. Empatie, intelegerea si mai ales de rabdarea sunt armele “cheie” in lupta cu orice fobie a copilului.
