"Unde da mama creste!", "Bataia este rupta din Rai!" sunt doar doua dintre principiile educationale prin care am fost crescuti, noi, marea majoritate a parintilor din ziua de azi. Cat de actuale mai sunt aceste idei?
Un studiu efectuat de UNICEF in tara noastra in 2016 a evidentiat ca 15% dintre parintii din Romania considera ca pedepsele sunt necesare in educatia copiilor, in timp ce aproximativ 40% cred ca micutii pot fi crescuti si fara pedepse.
Pedeapsa versus disciplinare
Pedespsirea copiilor se refera la orice forma de agresiune venita din partea adultului, prin care acesta incerca sa puna capat comportamentului nedorit al celui mic. Cea mai cunoscuta forma de pedeapsa este bataia. Dar tot forme de pedepsire sunt si comportamente precum ironizarea copilului sau agresiunea lui verbala, trimiterea in camera lui, acordarea sau suspendarea unor privilegii ("Trei zile nu ai voie la tableta!").
Multi parinti justifica folosirea pedepselor prin faptul ca vor sa isi disciplineze copiii. De fapt, acestia fac o confuzie grava. Pedepsirea unui copil nu este acelasi lucru cu disciplinarea lui.
Disciplinarea presupune stabilirea unor limite clare, lipsa dorintei de control a parintelui asupra copilului, absenta luptelor de putere intre cei doi si centrarea parintelui pe ceea ce face bine cel mic.
Pedeapsa, un model in gestionarea relatiilor
O serie de studii au aratat ca, pe termen lung, pedepsele duc la scaderea abilitatilor cognitive, sociale si emotionale ale copiilor. Mai mult, odata ajunsi adulti, acestia sunt predispusi la abuzul de substante, depresie sau anxietate. Dincolo de aceste consecinte fizice, emotionale si psihice, ce lectii primesc cu adevarat copiii prin pedepsele primite de la parinti?
Copiii invata ca este firesc si sanatos sa iti exprimi furia prin violenta. De asemenea, invata sa foloseasca la randul lor pedepsele in relatiile cu ceilalti copii, pentru a-si consolida pozitia sau a-si rezolva diferite probleme. O alta lectie primita de copii este aceea ca ii pot domina pe cei mai slabi sau mai mici ca ei, facandu-le rau fizic.
Adica invata cum sa foloseasca puterea asupra celorlalti, cum sa ii domine. Practic, pedepsindu-ti copilul ii oferi un model de folosire a fortei pentru gestionarea relatiilor interpersonale sau pentru obtinerea puterii in grup!
Scade responsabilitatea, creste ostilitatea
Pedeapsa strica relatia dintre copil si parinte. Cel mic invata sa nu mai aiba incredere in parinte, sa se asunda de el, sa il minta si sa il evite. De teama pedepsei, copiii nu isi vor mai asuma responsabilitatea pentru faptele lor.
Totodata, copilul invata sa fie preocupat mai mult de propria persoana si de propriul bine, adica devine din ce in ce mai egocentric.
O amenintare de genul "Iti rup urechile daca te mai prind ca umbli in lucrurile mele!" nu o sa il faca pe copil sa puna capat comportamentului nedorit de parinte, ci o sa il faca preocupat cum sa evite sa fie prins. Cu alte cuvinte, o sa fie mai centrat pe consecintele pe care le are el de suferit, decat pe consecintele pe care le are comportamentul lui.
Educatia prin pedepse duce si la cresterea ostilitatii celui mic si astfel el devine din ce in ce mai tentat sa incalce regulile si sa faca exact asa cum i s-a interzis.
Agresivitatea se mentine pe termen lung
Cercetatorii au aratat ca acei copii care au fost educati prin pedespse corporale au devenit mai agresivi decat ceilalti copii. Iar aceasta agresivitate s-a mentinut si la varsta adulta.
Astfel, persoanele crescute prin pedepse fizice au fost predispuse la comportamente agresive si in relatiile de cuplu: fie au acceptat sa fie batute, fie au apelat la forta impotriva partenerului.
Iar ca parinti, aceste persoane au fost de trei ori mai predispuse sa isi educe proprii copii prin bataie.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
