.jpeg)
Guvernul olandez si-a prezentat oficial scuzele fata de aproximativ 15.000 de femei care, intre anii 1956 si 1984, au fost supuse unor presiuni uriase pentru a renunta la copiii lor imediat dupa nastere, doar pentru ca ramasesera insarcinate in afara casatoriei.
Scuzele au fost adresate nu doar mamelor, ci si tatilor si copiilor care au fost separati de familiile lor in urma acestor practici.
Statul recunoaste ca a esuat in protejarea mamelor
Secretarul de stat Claudia van Bruggen a transmis mesajul oficial al Guvernului in cadrul unei ceremonii la care au participat numeroase victime ale acelor practici.
"In numele intregului cabinet, va prezint sincerele mele scuze. Acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample niciodata", a declarat oficialul.
La eveniment a fost prezenta si ministrul Sanatatii, Sophie Hermans.
Autoritatile au recunoscut ca statul ar fi trebuit sa faca mai mult pentru a proteja femeile aflate in aceasta situatie si ca institutiile au esuat in acordarea sprijinului necesar.
Presiuni din partea familiei, bisericii si autoritatilor
Desi legea nu interzicea femeilor necasatorite sa isi creasca propriii copii, realitatea era cu totul alta.
Potrivit concluziilor unei comisii independente de ancheta, femeile erau supuse unor presiuni constante din partea familiilor, bisericilor, asistentilor sociali si Consiliului pentru Protectia Copilului pentru a renunta la nou-nascuti.
La acea vreme, o sarcina in afara casatoriei era considerata o rusine sociala, iar unele femei erau catalogate pe nedrept drept incapabile sa isi creasca propriii copii.
Raportul publicat anul trecut arata ca multe dintre ele nu au avut practic niciun cuvant de spus in privinta propriului copil.
In unele cazuri, femeile au fost chiar legate la ochi in timpul nasterii pentru a impiedica formarea unei legaturi emotionale cu bebelusul.
Urmarile s-au resimtit zeci de ani
Comisia de ancheta a concluzionat ca efectele acestor practici au ramas prezente de-a lungul intregii vieti.
Multe dintre mame au trait cu sentimente de vinovatie, rusine si durere, iar relatiile cu familiile lor au fost afectate definitiv.
Nici tatii nu au fost, de cele mai multe ori, consultati sau implicati in luarea deciziilor privind adoptia copiilor.
Raportul mai arata ca responsabilitatea apartine atat autoritatilor statului, cat si institutiilor implicate in sistemul de protectie a copilului si unor specialisti care au sustinut astfel de practici.
Victimele cer acces complet la arhive
Desi apreciaza gestul Guvernului, multe dintre persoanele afectate considera ca scuzele reprezinta doar primul pas.
Mai multe asociatii solicita acces integral la dosarele de adoptie, fara documente cenzurate sau informatii eliminate.
Organizatiile care reprezinta mamele biologice si copiii dati spre adoptie cer, de asemenea, sprijin pentru acoperirea costurilor serviciilor psihologice de care multe dintre victime au avut nevoie de-a lungul vietii.
Acestea sustin ca recunoasterea oficiala este importanta, insa procesul de reparare a nedreptatilor nu se poate opri la prezentarea unor scuze publice.
