Plimbari, masini si servetele umede

Calatoriile sunt, pentru noi, niste loterii. Vomita sau nu vomita baiatul? Nu conteaza ca drumul are 5 km sau 1500 km. Nu conteaza ca ii dam diverse pastile sau remedii babesti. Nu conteaza ca mananca sau nu inainte. El vomita.

Nu mi-am dat seama cat de complicata este situatia pana cand nu a vomitat in momente total inoportune. Nu ca ar fi vreunul mai bun pentru aceasta activitate, dar in mod cert unele sunt mai incalcite decat altele.

Avea aproape doi ani si noi ne intorceam de la mare. Iesisem din Muntenegru si intram in Albania. Era un sat, cum sa va spun eu? Darapanat e putin zis. Dintr-o curte ieseau niste nuntasi, veseli nevoie-mare, dansand cu niste sticle de vin sau ce-or fi avut acolo. Doar ce-apuc sa zic: "Ia uite, nunta! E semn bun!" ca piticul ne spune atat: "bomit!". Va imaginati ce-a urmat: frana brusca (noroc ca nu era nimeni in spatele nostru), scos copil din scaun cu viteza vantului si eliberat stomacul revoltat. Am apucat sa fac toate miscarile suficient de repede. Dupa acest episod, s-a culcat linistit.

Si noi am tot mers, si-am tot mers pana am ajuns pe-o autostrada in Bulgaria unde ritmul ne-a fost iar intrerupt de "bomit". Pe autostrada frana brusca nu este deloc indicata asa ca pana am gasit un loc sa oprim masina era deja un dezastru.

Ca mama cu state vechi aveam deja multe pachete cu servetele umede la mine. Preferatele mele acum sunt cele de la Lidl, din gama Lupilu, pentru ca au si pret bun si sunt si de calitate. Practic nu am observat sa fie vreo diferenta intre ele si cele de doua ori mai scumpe. Acum aveam nevoie de foarte multe servetele ca sa sterg si copilul si masina. Apa nu prea mai aveam si nici de unde sa cumparam prea repede.

Am aruncat una dintre huse pentru ca nu mai aveam ce sa facem cu ea, dar scaunul de masina trebuia sters cat mai bine pentru ca mai aveam mult de mers si de la miros probabil ca am fi vomitat toti. Toata operatiunea ne-a costat 2 pachete de servetele si vreo ora si jumatate intarziere, pentru ca am si asteptat sa se aeriseasca masina cat de cat.

Ultimul episod a fost acum vreo doua saptamani. Veneam de la Sibiu, pe Valea Oltului. Era noapte, eram toti extrem de obositi si de-abia asteptam sa ajungem acasa. Noi cei mari, ca in spate era o veselie mai ceva ca la circ. O serpentina, doua serpentine, ha-ha-ha, trei serpentine, "nu va mai agitati atat ca vomita piticul", hi-hi-hi, patru serpentine, "vomit". Acesta a fost scenariul. Cred ca am oprit intr-un sant sau ceva de genul.

Intre timp arteziana se pornise. Geanta mea era intre scaune si a suferit cel mai mult. Noroc ca era inchisa. Iarasi m-au salvat servetelele, dar de data aceasta a fost si mai complicat pentru ca totul s-a desfasurat pe intuneric si frig. Am folosit telefonul pe post de lanterna, am dezbracat copilul si l-am infasurat intr-o patura si ne-am continuat drumul linistiti pana acasa.

Am invatat niste lectii importante din toate aceste experiente urat mirositoare. Servetelele umede nu trebuie sa lipseasca niciodata, niciodata din masina noastra. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Sticle de apa trebuie sa avem mereu mai multe decat am avea nevoie pentru baut. Iar haine curate pentru pitic avem in permanenta pentru ca nu stim niciodata ce urmeaza sa se intample.

Acum, om vedea cum va fi zborul cu avionul. Oare cate pachete de servetele umede incap in bagajul de mana?