Sistemul senzorial al copilului este responsabil pentru modul in care acesta percepe lumea din jur: prin vedere, auz, atingere, gust, miros si miscari. Uneori, acest sistem nu proceseaza corect informatiile primite, iar copilul poate deveni fie hipersensibil (reactioneaza prea intens la stimuli), fie hiposensibil – adica reactioneaza prea putin sau deloc.
Hiposensibilitatea este o parte a ceea ce specialistii numesc tulburare de procesare senzoriala (TPS) si poate aparea atat la bebelusi, cat si la copii mai mari.
1. Ce inseamna hiposensibilitate
Hiposensibilitatea apare atunci cand creierul copilului nu inregistreaza corect informatiile senzoriale din mediul inconjurator. Cu alte cuvinte, copilul percepe mai putin intens sunetele, atingerile, mirosurile sau chiar durerea.
De exemplu:
-
Un copil hiposensibil poate sa nu observe cand se loveste usor sau cand are haine ude.
-
Un bebelus poate parea indiferent la contactul fizic, la vocea parintilor sau la schimbarea mediului.
Specialistii explica faptul ca aceasta lipsa de reactie nu inseamna neaparat lipsa de interes sau afectiune, ci o dificultate neurologica in interpretarea semnalelor senzoriale.
2. Tipuri de hiposensibilitate
Hiposensibilitatea poate afecta unul sau mai multe simturi:
-
Tactila (atingere): copilul nu simte disconfort cand se murdareste, se zgarie sau poarta haine aspre.
-
Auditiva: reactioneaza greu la sunete sau la vocea parintilor.
-
Vizuala: este atras doar de lumini puternice sau contraste mari.
-
Gustativa si olfactiva: prefera gusturi foarte puternice sau condimente intense.
-
Vestibulara (echilibru si miscare): cauta constant miscarea – sare, se invarteste, alearga fara oprire.
-
Proprioceptiva (perceptia pozitiei corpului): copilul are nevoie sa impinga, sa traga sau sa loveasca lucruri pentru a „simti” unde se afla in spatiu.
3. Semnele hiposensibilitatii la bebelusi si copii mici
Semnele pot fi diferite de la un copil la altul, dar exista cateva indicii frecvente observate de parinti si specialisti:
La bebelusi:
-
Pare „prea linistit” sau apatic comparativ cu alti copii.
-
Nu reactioneaza la sunete familiare sau la vocea parintilor.
-
Nu plange cand se loveste usor sau cand ii este foame.
-
Poate fi indiferent la atingeri, mangaieri sau imbratisari.
-
Are dificultati in a mentine contactul vizual sau interesul pentru jucarii.
La copii mai mari:
-
Cauta senzatii puternice: se impinge, sare, alearga constant, face zgomot.
-
Poate musca, lovi sau impinge alti copii – nu neaparat din agresivitate, ci pentru a „simti” contactul.
-
Nu observa cand are mainile murdare, nasul curgand sau hainele ude.
-
Reactioneaza greu la instructiuni verbale sau la numele strigat.
-
Poate parea neatent, visator sau „in lumea lui”.
4. Explicatiile specialistilor
Potrivit terapeutilor ocupationali si specialistilor in integrare senzoriala, hiposensibilitatea este cauzata de o functionare diferita a sistemului nervos, care filtreaza sau proceseaza slab informatiile senzoriale.
Aceasta nu este o vina a copilului sau a parintilor si nu inseamna neaparat o tulburare grava. Insa, atunci cand afecteaza dezvoltarea motorie, limbajul sau comportamentul, este importanta evaluarea de catre:
-
Terapeut ocupational specializat in integrare senzoriala;
-
Neurolog pediatru sau psiholog clinician;
-
Kinetoterapeut sau specialist in dezvoltarea timpurie a copilului.
Interventiile se bazeaza pe terapia senzoriala, unde copilul invata, prin joaca, sa recunoasca si sa raspunda adecvat la stimuli precum atingerea, miscarea sau sunetele.
5. Cum pot ajuta parintii acasa
-
Ofera experiente senzoriale variate: joaca in nisip, apa, plastilina sau spuma de ras.
-
Incurajeaza miscarea: balans, sarituri usoare, mers descult pe diferite suprafete.
-
Foloseste jucarii cu texturi, lumini si sunete diferite.
-
Pastreaza rutina zilnica: copiii hiposensibili se simt mai in siguranta cand mediul este previzibil.
-
Ofera contact fizic bland: masaj pentru bebelusi, imbratisari sau leganare usoara.
Important: toate aceste activitati trebuie facute fara presiune si cu observarea reactiilor copilului – fiecare copil are propriul ritm.
6. Cand sa ceri ajutorul unui specialist
Consulta un medic sau terapeut daca:
-
Copilul pare sa nu perceapa durerea, frigul sau atingerea.
-
Reactioneaza foarte putin la stimuli sonori sau vizuali.
-
Nu raspunde la nume si pare „deconectat” de mediu.
-
Are intarzieri evidente in motricitate sau limbaj.
-
Comportamentele de cautare senzoriala (impins, sarit, muscat) devin excesive.
Diagnosticarea timpurie este esentiala – cu sprijin si terapie potrivita, copiii isi pot imbunatati considerabil raspunsurile senzoriale si abilitatile de adaptare.
Hiposensibilitatea la copii si bebelusi nu este o „problema de comportament”, ci o modalitate diferita prin care creierul proceseaza informatiile senzoriale. Cu intelegere, observatie atenta si ajutor specializat, copilul poate invata sa se adapteze, sa raspunda mai bine la mediul inconjurator si sa-si dezvolte armonios abilitatile.
Foto: freepik.com
