Molly Whipple

Autor: fara autor

POVESTE ENGLEZA

Au trait candva doi oameni intr-o casuta, cu fiii si fiicele lor. Aveau atatia copii, ca nu mai stiau pe unde sa scoata camasa, sa-i hraneasca si sa-i imbrace. Zi de zi aveau parca nevoie de si mai multi bani si barbatul nu mai prididea trudind sa castige. Cat despre sotia sa, toata ziulica gatea si cosea, spala si cirpea. In cele din urma nu le mai ramase decat un singur lucru de facut. Se adancira in padure cu cei trei copii mai mici si ii parasira acolo. Inimile parintilor erau indurerate, caci ei nu ar fi vrut sa se desparta de cele trei fetite, dar se temeau ca, daca nu o fac, ceilalti copii ar pieri de foame.

Fetele mersera cat mersera, cautand hrana si adapost, si, in cele din urma, ajunsera la o casa, in miezul padurii. Intunericul incepea sa se lase; vazura o lumina la o fereastra. Batura la usa si o femeie deschise.

-Ne puteti da ceva de mancare ? intreba ele. Ne-am ratacit si ne e foame.

-Nu pot, dragele mele, spuse femeia. Sunt maritata cu un urias si, daca vine acasa si da de voi, o sa va omoare si va mananca la cina.

-Va rog, spuse cu vocea stinsa cea mai mare dintre fete, noua nu ne e frica. Nu credeti ca ne-ati putea da macar nitica mancare ? Suntem atat de obosite si de infometate... Si izbucni in lacrimi.

Atunci sotia uriasului socoti ca n-ar fi rau sa opreasca pe cele trei fete peste noapte, poate ca sotul sau ar fi multumit sa mai schimbe bucatele, nu tot carne de oaie, de vita si de porc. Asa ca le imbie:

-Bine, intrati, dragele mele, si o sa va dau ceva lapte si putina paine si o sa stati langa foc, sa va incalziti.

Asadar, ii multumira si intrara, desi nici uneia nu-i suradea sa cineze cu nevasta uriasului. Dar ea nu le facu nici un rau si dupa ce au mancat se simtira mai bine si tocmai se gandeau sa plece, sa gaseasca un loc unde sa doarma, cand auzira niste bocanituri puternice de cizme: se intorsese uriasul. Fetele erau atat de infricosate, incat tremurau in pantofi, dar nevasta uriasului le linisti.

-Veniti, le chema ea, ascundeti-va in dulapul acesta, pana cineaza. Poate n-o sa va gaseasca.

Si le impinse pe toate trei intr-un dulap mare si intunecos.

Uriasul navali in odaie, isi azvarli pe jos maciuca si adulmeca.

-Simt miros de oameni, spuse el.

-Asi! spuse sotia sa. Intotdeauna te tii de adulmecat prin casa. Sezi ca un baiat cuminte ce esti si cineaza; pe urma o sa vezi ce surpriza ti-am pregatit. Dupa cina ea deschise larg usile dulapului si scoase la iveala pe cele trei fete.

-Iata trei fete dragute, zambi ea. Le-am dat sa cineze si vor ramane la noi peste noapte. Pot dormi in pat cu fetele noastre. O sa fie putin inghesuiala, dar or sa se descurce ele.

Deci cele trei fetite se dusera sa se culce cu cele trei fete ale uriasului; cum mai sforaiau acestea si cum mai horcaiau!

Ei, si cea mai mica dintre cele trei fetite, care se numea Molly Whipple, era tare isteata si desteapta. Ea bagase de seama ca inainte de a lua lumanarea si de a spune noapte buna fiicelor lui, uriasul le pusese trei coliere de aur la gat. Dar lui Molly si celor doua surori ale sale le pusese niste snururi de sfoara. Asa ca Molly, oricat de obosita era, se stradui sa vegheze pana ce toata lumea adormi adanc si fiicele uriasului incepura sa sforaie din rasputeri. Atunci scoase in graba snururile de la gatul sau si al surorilor sale si le petrecu in jurul gaturilor celorlalte fete, in locul colierelor de aur. Pe acestea si le puse ei si surorilor ei.

In toiul noptii, uriasul patrunse in camera tinandu-si maciuca in mana. Pipai pe orbecaite gaturile fetelor cu snururi de sfoara, le smulse din pat si le batu mar cu maciuca. Apoi rase cumplit si iesi. Cele doua surori ale lui Molly Whipple se trezira tipand, dar Molly le sopti sa taca din gura si sa se scoale, deoarece trebuie sa plece din casa inainte ca uriasul si sotia sa sa se trezeasca. Asa ca foarte devreme, cand abia mijea de ziua, se strecurara afara si plecara cat putura de repede.

Cand se facu zi, ajunsera la palatul regelui. Molly le conduse cu indrazneala pe surorile sale la poarta si ceru sa vorbeasca cu regele.

-Cine sunteti ?intreba Inaltimea Sa vazandu-le.

-Suntem trei fete sarmane, spuse Molly, si de-abia am scapat de un urias marsav. Daca mi-e ingaduit, Inaltimea Ta, n-ar trebui sa dai voie unei astfel de fiinte cumplite sa vietuiasca in regatul tau.

-Usor de spus, raspunse regele. Poate o sa ma-nveti cum sa scap de el?

-Apoi, spuse Molly Whipple, mai intai trebuie sa-i iei spada.

-N-ai vrea s-o iei mata pentru mine, fetito ? intreaba regele.

-Pot incerca, Inaltimea Ta, spuse Molly. Si ce ai face pentru mine daca dobandesc spada uriasului?

-Il voi logodi pe fiul meu cel mai varstnic cu sora ta mai mare, fagadui regele.

-Ma invoiesc, Inaltimea Ta, se lumina Molly; si fura ospatate la palatul regal.

Molly se intoarse in aceeasi seara, de una singura, la casa uriasului, si, cand se intuneca, se strecura inauntru fara a fi vazuta si se ascunse sub patul uriasului. Curand el veni de la cina, adulmeca putin, dar era prea ostenit pentru a privi sub pat si nu peste mult incepu sa sforaie, incat se cutremura intreaga camera si trosnetele patului aproape ca o asurzira pe Molly. Atunci, ea iesi taras si insfaca spada ce atarna deasupra capului uriasului. Pe cand se furisa spre usa, de grea ce era, o lasa sa zdrangane pe podea, si zgomotul il trezi pe urias care, pe data, tasni din pat si fara a mai intarzia sa-si ia maciuca, tipa zdravan si o urma pe Molly afara. Merse cu pasi uriesesti, dar Molly era sprintena si foarte curand ajunsera la Podul-dintr-un-fir-de-par, astfel denumit deoarece era cel mai stramt si mai firav pod din lume. Molly il strabatu, dar uriasul nu putu; ea se opri de cealalta parte, gafaind, pe cand el o ameninta cu pumnul si striga:

"Pleaca, Molly Whipple, pleaca!

daca iarasi te mai vad,

vei simti al meu prapad!"

Dar Molly ii arata spada mare si striga:

,,De-alte doua dati, batrane,

o sa mai auzi de mine !"

Apoi rase vesel si fugi spre palatul regal. Ajungand acolo, regele fu incantat sa primeasca spada vrasmasului sau, uriasul ticalos si logodi cu draga inima pe sora cea mai mare a lui Molly cu fiul sau mai varstnic. Si petrecura de pomina, cu mare bucurie.

-Ei, ii spuse regele lui Molly, daca ai putea pune mana pe punga uriasului, care e ascunsa sub perna lui, 1-as logodi pe al doilea fiu al meu cu cealalta sora a ta.

-Foarte bine, Inaltimea Ta, spuse Molly facand o plecaciune. Voi face aceasta de-mi va sta in putere. Asadar, Molly se indrepta spre casa uriasului din nou si cand se intuneca, se strecura inauntru si se ascunse sub pat. Nu peste mult uriasul veni de la cina, se azvarli in pat si incepu sa sforaie ca o locomotiva. Lui Molly nu-i fu catusi de putin greu sa-si strecoare mana sub perna si sa scoata punga. Dar, pe cand isi cauta drumul spre usa, se impiedica de o oala mare de piatra si o darama, iar zgomotul caderii ei il trezi pe urias, care sari ca ars si se repezi spre usa prin care Molly tocmai disparea. Apoi, vezi, uriasul era un alergator de forta, dar Molly era sprintena, si curnd ajunse la Podul-dintr-un-fir-de-par, pe care uriasul nu-1 putea trece.

Molly statea de o parte si uriasul de cealalta a podului lui si el iar striga:

"Pleaca, Molly Whipple, pleaca !

daca iarasi te mai vad,

vei simti al meu prapad!"

Si o ameninta cu pumnul sau paros; dar Molly rase si ii arata punga, strigandu-i:

,,Inca o data, zau, batrane,

c-o sa mai auzi de mine!"

Si dupa aceasta fugi si pieri cat ai zice peste. Cand se inapoie la palatul regelui, ii dadu acestui punga si regele nu mai putu de bucurie. Facu toate cele cuvenite pentru logodna fiului de-al doilea cu mezina si au petrecut de pomina.

-Ei, si-acum, cuvanta regele, cand se ispravi petrecerea, ar mai fi un singur lucru pe care as vrea sa mi-1 aduci. Nu va fi lesne; si daca-1, dobandesti, te voi insoti cu fiul-meu cel mai mic, de indata ce vei fi destul de mare.

-Ce trebuie sa-ti aduc? intreaba Molly.

-Trebuie sa iei inelul de aur din degetul uriasului, rosti regele.

Deh, Molly si-1 inchipui pe uriasul cel rau apoi isi indrepta gandul spre, tanarul si frumosul print si cugeta ca ar vrea tare mult sa fie si ea printesa ca surorile sale, asa ca fagadui sa incerce. Pleca chiar in acea noapte si cand se facu destul de intuneric, se strecura in camera uriasului si se ascunse sub pat. Peste putin, uriasul se sui in pat si sforaitul lui era ca bubuitul a douasprezece cutremure de pamant. Luna se strecura prin fereastra si, la lumina ei, Molly putu vedea ca mana uriasului atarna din pat si zari inelul de aur ce sclipea si sticlea. Se intinse, apuca inelul si il trase nitel. Dar inelul era strans lipit de degetul uriasului si tot patul se scutura de sforait, cat despre Molly, ea dardaia de spaima, asa ca de-abia putu misca inelul, o farama. Dar de miscat din loc, tot il misca si tocmai cand il scoase, uriasul striga infricosetor, o apuca pe Molly de mana stringand ingrozitor si sari din pat. Ochii sai fiorosi luceau in lumina lunii si vocea lui rasuna furioasa.

-Aha, Molly Whipple! spuse el. Tot te-am prins pana la urma, nu-i asa ? Spunea-i ca mai vii pe la mine!

-Da domnule, spuse Molly cu glasul pierdut.

-Si eu ti-am spus ca o sa simti prapadul meu, nu-i asa ?

-Da domnule, spuse Molly cu glasul si mai pierdut.

-Atunci, spune-mi, glasui el foarte linistit si hotarat, spune-mi, Molly, deoarece esti atat de isteata, daca tu m-ai fi prins pe mine, ce mi-ai fi facut, ei?

-Ce ti-as fi facut? intreba Molly.

-Da, mormai uriasul. Asta sa-mi spui si grabeste-te.

-O sa-ti spun ce ti-as fi facut, raspunse Molly. Vezi sacul acela mare pe care-l tii acolo, de-ti aduci mancarea acasa in el? Ei, bine, te-as fi legat inauntru, impreuna cu o pisica, un caine, un ac cu ata si o pereche de foarfece.

-Da, spuse uriasul. Si apoi?

-Apoi, spuse Molly, as fi mers in padure si mi-as fi taiat cel mai mare bat cu putinta si te-as fi batut cu el pana ti-ai fi pierdut firea.

-Asadar, asta mi-ai fi facut, nu-i asa, daca ti-ar fi stat in putere, Molly Whipple? Atunci, chiar asta voi face si eu cu tine. In sac! Si, de indata ce se crapa de ziua, ma duc in padure sa tai un bat, sa te bat cu el.

Deci o ridica pe Molly si o lega intr-un sac, impreuna cu o pisica, un caine, un ac cu ata si o pereche de foarfece mari. Apoi innoda bine gura sacului, il agata intr-un cui in perete si se duse inapoi la culcare. Molly, in sac, facu cunostinta cu pisica si cu cainele, se intinse cat putu mai bine si astepta pana dimineata.

De indata ce se lumina, uriasul porni spre codru, lasand-o pe Molly legata zdravan in sac.

In curand intra in camera nevasta uriasului.

-Simt miros de oameni, spuse ea, adulmecand.

-Doamna urias, doamna urias ! o striga Molly din sac. Dumneavoastra sunteti ?

-Ce cauti in sac? o intreba sotia uriasului.

-Oh, daca ati putea vedea ce vad eu! surase Molly.

-Si ce vezi acolo inauntru ? intreba nevasta uriasului.

-Lucruri de necrezut, raspunse Molly. Daca le-afi putea vedea si dumneavoastra!...

-Lasa-ma si pe mine inauntru, o ruga sotia uriasului, ca sa pot si eu sa vad ce vezi tu.

Asa ca Molly isi facu repede drum cu foarfecile. Lua acul si ata cu ea si sari pe podea. Apoi o ajuta pe nevasta uriasului sa se catere in sac si cusu taietura cat de strans putu. Tocmai ispravise sa coasa, cand il auzi pe urias intorcandu-se. Care va sa zica, se ascunse in spatele usii si astepta. Uriasul intra cu pasi mari in camera, scuturand un copac intreg in mana, cu care se intorsese din padure.

-Acum, striga el, unde e fata aceea obraznica? Ii arat eu indata! Auzi, voia sa ma lege intr-un sac si sa ma bata cu un bat!

Ridica trunchiul pe care il carase din codru si incepu sa loveasca sacul cu el cat de tare putea.

-Eu sunt, nu e fata ! striga din sac nevasta uriasului. Da-mi drumul, n-auzi!? Da-mi drumul!

Insa uriasul nu o putea auzi, deoarece pisica si cainele pornira o atare harmalaie de miorlaituri si de latraturi, ca vocea ei fu inabusita de-a binelea. Cat despre Molly, ea se ghemuise in spatele usii si pandea; nu-i parea rau catus de putin pentru nevasta uriasului, amintindu-si cum se facuse ca-i e mila de ea si surorile ei si deschisese apoi dulapul lasandu-le prada sotului sau. Totusi, dupa un timp, isi incerca norocul si se strecura afara din casa. Dupa aceasta alerga inapoi la palatul regelui si-i dadu inelul uriasului.

Regele nu mai putu de bucurie vazand-o, deoarece se temuse ca de aceasta data s-ar fi putut intampla ca uriasul sa fie mai iscusit ca ea: pe deasupra, era o fata atat de frumoasa si de isteata, incat stia ca ar fi fost o sotie minunata pentru praslea.

Asadar, iata ca Molly fu logodita cu cel mai mic dintre baieti; si dupa cativa ani, cand mai crescura, se facu nunta mare, de i se duse vestea, sa se bucure toata lumea. Asta, pentru ca printul era iubit de intreg norodul si pentru ca Molly prin iscusinta ei si prin invingerea uriasului s-a facut si ea iubita de toti.

In ceea ce-l priveste pe urias, dupa ce i-au fost luate spada vrajita, punga si inelul, si-a pierdut puterea de a mai face rau prin tara; a inceput sa lancezeasca, se intrista si curand nu se mai auzi nimic despre el. Toti parintii de prin imprejurimi, pana hat-departe, aveau pricina sa-i fie recunoscatori lui Molly pentru a fi scapat tara de marsavul urias care amenintase vietile copiilor lor.

S-ar putea sa-ti placa si:

Ti-a placut? Spune-ti parerea!

Articole recomandate

Modifică Setările