In Romania, povestea parintilor plecati la munca in alte tari este una dintre cele mai frecvente realitati sociale ale ultimelor decenii. Dorinta lor este una fireasca: un viitor mai bun pentru copii, stabilitate financiara, sanse mai mari la educatie. Insa, dincolo de aceasta intentie nobila, ramane o realitate dureroasa – copiii cresc fara prezenta parintilor, iar maturizarea lor se petrece prea devreme, prea abrupt si deseori in tacere.
Maturizare accelerata din nevoie, nu din dorinta
Atunci cand parintii pleaca, copiii raman, de multe ori, cu responsabilitati care nu le apartin varstei lor.
-
Devine „normal” ca un copil de 8–12 ani sa faca treburi casnice, sa isi gestioneze singur scoala, sa aiba grija de frati mai mici.
-
Ei invata sa fie „puternici”, dar nu pentru ca isi doresc, ci pentru ca situatia ii obliga.
-
Incep sa ascunda suferinta pentru a nu-i ingrijora pe parintii aflati la mii de kilometri distanta.
Aceasta maturizare timpurie creeaza, aparent, copii independenti, dar in interior ramane un gol greu de umplut.
Impactul emotional: dor, nevoia de afectiune si sentimentul de abandon
Chiar daca parintii trimit bani, cadouri sau mesaje video, pentru copilul ramas acasa nimic nu poate inlocui prezenta fizica si afectiva.
Ce simt, de obicei, acesti copii:
-
Dor intens, greu de gestionat, mai ales seara sau in momentele importante din viata lor.
-
Confuzie emotionala: „Parintii sunt departe pentru ca nu pot, sau pentru ca nu vor sa fie cu mine?”
-
Sentiment de abandon, chiar daca rational inteleg motivul plecarii.
-
Inchidere emotionala: nu vor sa-si ‘supere’ bunicii sau parintii si isi reprima nevoile.
-
Teama de a forma atasamente, deoarece au invatat ca oamenii dragi pot pleca.
Pe termen lung, lipsa suportului emotional parental poate contribui la anxietate, neincredere in sine sau dificultati in relatiile din viata adulta.
Dezvoltarea sociala: intre responsabilizare si izolare
Copiii crescuti de bunici pot deveni extrem de disciplinati sau, dimpotriva, pot dezvolta un comportament rebel.
Influente posibile:
-
Responsabilizare excesiva – copilul „nu vrea sa greseasca”, pentru ca simte ca trebuie sa compenseze absenta parintilor.
-
Izolare sociala – unii evita prietenii sau activitatile, simtindu-se diferiti.
-
Suprasolicitare emotionala – bunicii imbatranesc, iar copiii simt o presiune de a nu le crea probleme.
In acelasi timp, lipsa unui model parental constant poate afecta dezvoltarea identitatii, a limitelor personale si a modelelor sanatoase de comportament.
Rolul bunicilor: dragoste mare, puteri limitate
Bunicii ofera, de cele mai multe ori, dragoste neconditionata, dar nu intotdeauna pot suplini:
-
energia necesara cresterii unui copil,
-
autoritatea parentala,
-
suportul educational modern,
-
adaptarea la nevoile emotionale ale generatiei actuale.
Ei fac tot ce pot, dar realitatea este ca un copil are nevoie de parinti, nu doar de ingrijitori.
Parintii care vin acasa doar de sarbatori: bucurie intensa, durere tacuta
Revederile sunt spectaculoase: imbratisari, lacrimi, cadouri. Dar dupa sarbatori, vine despartirea, iar copilul traieste din nou ruptura emotionala.
Acest du-te-vino poate crea:
-
hiperasteptare emotionala (traiesc pentru momentele cand parintii revin),
-
traume de separare repetata,
-
dificultati in a se simti in siguranta emotional.
Copilul “invata” ca fericirea vine doar temporar si ca persoanele iubite nu raman.
Ce pot face parintii pentru a reduce impactul?
-
Comunicare constanta, nu doar cand au timp.
-
Transmisiuni video regulate, nu doar mesaje.
-
Explicatii sincere despre motivul plecarii.
-
Validarea sentimentelor copilului („E normal sa iti fie dor”).
-
Promisiuni realiste, respectate.
-
Participare la decizii importante din viata copilului (online, daca nu fizic).
-
Planificarea unor perioade mai lungi petrecute impreuna, nu doar vizite scurte.
Copiii traiesc o forma invizibila de curaj
Ei devin puternici, responsabili si maturi mult prea devreme. Insa, dincolo de aceasta „rezistenta” aparenta, se afla un copil care vrea acelasi lucru simplu si fundamental: sa-si aiba parintii alaturi.
Parintii pleaca pentru un viitor mai bun, dar uneori pretul este emotional. Totusi, cu comunicare, implicare afectiva si prezenta constanta – chiar si de la distanta – ranile pot fi reduse, iar relatia poate ramane vie si puternica.
Foto: freepik.com
