Felul in care ne crestem copiii influenteaza dezvoltarea personalitatii lor, stima de sine si dobandirea unor abilitati care le vor fi de folos toata viata. Din fericire, din ce in ce mai multe familii sunt constiente de importanta cresterii copiilor cu respect, alungand pedepsele si autoritarismul, care, departe de a educa, ne deconecteaza de copiii nostri.
Cu toate acestea, atunci cand vine vorba de crestere si educatie, inca mai cadem in anumite atitudini si comportamente toxice pe care nu reusim intotdeauna sa le identificam pentru ca sunt prea normalizate. Au fost folosite de parintii nostri si de generatiile anterioare si sunt, in mod nedrept, considerate normale de multa lume.
Tipetele
De multe ori, tipetele nu sunt vazute de multi adulti ca o forma de violenta fata de copii. De fapt, este tipetele sunt atat de normalizate in educatia parentala incat adesea nu suntem constienti de cat de mult recurgem la ele. Dar tipatele dauneaza stimei de sine a copilului, nu serveste la educatie si genereaza stres si nesiguranta, asa ca este important sa renunti la ele.
Santajul, amenintarile si manipularea
Santajul emotional si manipularea sunt o forma de violenta psihologica adanc inradacinata in societate, in special in parenting. Cu totii am fost cunoscuti pentru a folosi fraze de santaj cu copiii si, desi nu suntem intotdeauna constienti de acest lucru, este necesar sa reflectam si sa evitam sa cadem in aceasta forma de comunicare daunatoare. De asemenea, manipularea si amenintarea copiilor (chiar si subtila) pentru a-i determina sa faca ceea ce ne dorim are consecinte foarte negative pentru ei. Evitati aceste greseli si comunicati cu dragoste si respect.
Etichetarea
"Hiperactiv", "obraznic", "greoi", "nepoliticos", "neprietenos", "timid", "lenes", "cuminte", "organizat"... etichetele pe care le folosim cu copiii (si nu numai) sunt nenumarate. Mai mult decat atat, ele ne vin aproape natural, ignorand complet raul pe care il pot provoca.
Eticheta eticheteaza intreaga persoana pe baza comportamentului sau la un moment dat. Iar dupa ce o repeta constant, copilul presupune ca aceasta eticheta este cea care il defineste. Mai mult, etichetele marcheaza felul in care este si se comporta copilului, asa cum se asteapta ceilalti de la el.
Etichetarea copiilor inseamna sa-i cataloghezi, trecand cu vederea multe alte calitati si abilitati care sunt umbrite de viziunea partinitoare. De aceea, este esential sa abordam copiii fara prejudecati, stigmate sau idei preconcepute; pur si simplu deschizandu-ne mintea si descoperindu-le intreaga esenta.
Ignorarea
Ignorarea copiilor este una dintre cele mai inradacinate forme de violenta in parenting, practicata inca de cand sunt bebelusi. Condusi de sfaturile mediului in care traiesc, multi parinti fac adesea greseala de a ignora plansetele bebelusilor lor de teama ca “se vor obisnui sa fie tinuti in brate” sau crezand ca vor invata sa adoarma singuri.
Pe masura ce cresc, este de asemenea obisnuit sa le ignoram solicitarile de atentie, sa ii indepartam de grup daca se comporta neregulamentar sau chiar sa ii neglijam in mijlocul unei crize emotionale.
Impiedicarea copilului de a-si exprima opiniile
"Ce spun eu, aiai faci", "Nu te amesteca in conversatiile adultilor", "Copiii nu au nimic de spus".... Cu acest tip de fraze autoritare, ii relegam pe copii in plan secund, aratand ca opinia lor nu ne intereseaza.
Dar adevarul este ca micutii, indiferent de varsta, au nevoie sa se simta acceptati in cadrul grupului lor de referinta si, ca atare, dorintele, opiniile si consideratiile lor trebuie luate in considerare in familie.
Trivializarea sentimentelor
Prea des minimalizam sau trivializam sentimentele copiilor nostri, ca si cum, doar pentru ca sunt copii, nu au dreptul sa simta, sa planga, sa se planga sau sa se emotioneze.
Dar a le reprosa sau a-i minimaliza pe copii in acest mod este total lipsit de respect, chiar daca noi credem ca problemele lor din copilarie nu sunt nimic in comparatie cu ale noastre.
Fortarea copilului sa faca diverse lucruri
Ii fortezi sa manance atunci cand nu ii este foame, sa spuna poezii invitatilor, sa iti dea pupici sau sa pupe invitatii, sa imparta jucariile, sa se grabeasca si lista poate continua. Exista multe situatii in care copiii se simt constransi de adulti si fortati sa isi schimbe comportamentul sau sa actioneze intr-un anumit fel. Cel mai bun mod de a-i invata pe copii despre limite si norme sociale este prin exemplul nostru si prin insotirea respectuoasa a nevoilor si a modului lor de a fi.
Ridicularizarea
Sa razi de copil cand plange, sa impartasesti, in gluma, cu alti adulti secretele pe care ti le incredinteaza copilului, sa ii violezi intimitatea prin intrebari nerusinate, sa folosesti duble intelesuri, ironie sau sarcasm in comunicarea cu micutul, chiar daca stii ca nu ne va intelege... inseamna sa iti ridicularizezi copilul.
Daca ar fi sa extrapolezi aceste tipuri de atitudini la lumea ta, a adultului, ti-ai da seama imediat ca sunt total lipsite de respect. Cu toate acestea, cand vine vorba de copii, totul este permis, nu-I asa? Total gresit! Aceste lucruri duc la impiedicarea dezvoltarii cognitive normale.
Tratarea cu superioritate
Experienta pe care ne-o ofera varsta, diversitatea situatiilor pe care le-am trait si invatarea din greselile pe care le-am facut inseamna ca adultii au mai multe cunostinte si abilitati decat copiii, dar acest lucru nu ne da dreptul sa-i tratam cu superioritate si aroganta. De obicei, parintii isi demonstreaza superioritatea prin predici morale care nu fac decat sa-i deconecteze de la nevoile lor, subliniaza adesea greselile lor sau tin sa-I reaminteasca micutului ca parintii sunt cei care “stiu mai bine”.
FOTO: freepik.com
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
