Prima intrebare pe care o experta de la Harvard le-o pune copiilor ei atunci cand vin de la scoala, pentru a nu pune presiune pe ei

In loc sa se concentreze asupra aspectelor academice, Jennifer Wallace alege un set diferit de intrebari atunci cand isi intampina copiii dupa scoala. Scopul este de a limita presiunea pe care o simt pe umerii lor.

Jennifer Breheny Wallace, experta Harvard, le pune copiilor ei o intrebare atunci cand vin de la scoala sau ii iau de la scoala, si nu este aceeasi intrebare pe care o punem majoritatea dintre noi, parintii.

In cartea sa, autoarea americana abordeaza o tema actuala, presiunea de a reusi in copilarie si adolescenta: cum se confrunta copiii cu ea, ce impact poate avea si ce pot face adultii in acest sens. 

Dar Wallace nu se refera doar la presiunea academica sau profesionala, ci si la presiunea resimtita de la o varsta frageda in ceea ce priveste relatiile sociale cu colegii sau la presiunile pe care sistemul educational si profesionistii sai le exercita uneori asupra copiilor. Pe scurt, tot ceea ce are legatura cu cultura toxica a performantei. In cartea sa, Jennifer Wallace vorbeste despre toate acestea, bazandu-se pe cercetari (a investigat numerosi psihologi, familii si educatori) si expune cazuri reale.

Punem prea multa presiune pe copii si adolescenti?

Aceasta este una dintre intrebarile la care autoarea incearca sa raspunda in cartea sa si este, de asemenea, o intrebare la care a fost intrebata recent in diverse interviuri. Si acesta este motivul pentru care Wallace da exemplul primei intrebari pe care le punem fiilor si fiicelor noastre atunci cand parasesc scoala.

Jennifer Wallace afirma in revista oficiala a Universitatii Harvard ca "parintii de astazi se confrunta cu o realitate diferita", deoarece "vedem ca prima generatie nu se descurca la fel de bine ca parintii lor". Acest lucru ii afecteaza pe copii cand ajung la varsta adulta, dar si pe parinti, potrivit autoarei, pentru ca "ei simt aceasta inegalitate profunda care exista acum in cultura noastra; strivirea clasei de mijloc si hiperconcurenta care vine din globalizare".

Ea insasi recunoaste ca a fost nevoita sa evolueze si sa se schimbe in ceea ce priveste parentingul in modul in care se comporta si comunica cu copiii ei, si da ca exemplu intr-o conversatie cu CNBC toti parintii care primul lucru pe care il fac atunci cand isi intampina copiii dupa scoala sau cand ajung acasa este sa ii intrebe despre examen, despre teme sau daca au invatat suficient pentru ziua respectiva.

In opinia sa, aceasta este o greseala. Sfatul ei este sa se concentreze intrebarile si conversatiile pe ceva banal, nu academic, cum ar fi pranzul. "Cand copiii mei intra pe usa, in loc sa ii intreb: "Cum te-ai descurcat la test?", ceea ce faceam inainte de a scrie cartea, acum ii intreb: "Ce ai mancat la pranz? Vorbesc despre lucruri care nu au nimic de-a face cu realizarile lor", spune ea in interviu.

Acest lucru nu inseamna ca nu se vorbeste despre teste si rezultate. De fapt, Jennifer Wallace insasi sustine ca nu este impotriva performantei in revista Harvard: "Eu insami sunt ambitioasa si ma bucur foarte mult de performanta; vreau ca si copiii mei sa simta aceasta bucurie". Ea critica punctul in care performanta devine toxica. "Punctul in care reusita devine toxica este atunci cand ne legam intregul nostru sentiment de identitate si valoare de realizarile noastre. Atunci cand trebuie sa realizezi pentru a conta", sustine ea.

Potrivit lui Jennifer Wallace, "elevii din ziua de azi simt aceasta presiune de a reusi si o simt din toate directiile: din partea parintilor, care vor doar ce este mai bun pentru copiii lor, din partea profesorilor, care sunt presati sa indeplineasca anumite standarde, si din partea scolilor, atat publice, cat si private, care sunt presate sa performeze", noteaza ea in revista Harvard.