Simonadragomir mamica de baietel
Dupa ce am facut nunta, ne-am chinuit vreo 6 luni sa raman insarcinata. In ianuarie, dupa 2 zile de intarziere a ciclului menstrual, in drum spre serviciu, m-am hotarat sa cumpar un test de sarcina. Nu am spus nimic nimanui ...nici sotului. La serviciu, intr-o pauza, am facut testul si surpriza: 2 linii. Oau...emotii..lacrimi de bucurie..ma gandeam ce sa fac. Bineinteles, mi-am sunat sotul si i-am spus : Vei deveni tatic!
Care a fost reactia lui? In acel moment, era la un magazin sa cumpere cateva materiale (ne renovam apartamentul). De bucurie si fara sa-si dea seama, a plecat spre apartament fara masina. Pe la jumatatea drumului si-a dat seama, emotiile se cunosteau in glasul lui si ma intreba continuu: "Sigur? Esti sigura?!"
La sfarsitul programului, a venit sa ma ia acasa, mi-a daruit un buchet de trandafiri, apoi am mers si am cumparat un tort si o sticla cu sampanie. Am dat vestea si nasilor de cununie ca vor fi nanuti si am mers cu totii la tatal meu sa ii spunem ca va fi bunic. Imi doream foarte mult o fata si psihic i-am convins pe toti ca e fata. Chiar si pe sotul meu care isi dorea foarte, foarte mult baiat.
Surpriza mare a fost atunci cand doctorul mi-a spus: "Veti avea un baietel". In acele momente, am plans de fericire, lacrimile curgeau fara sa-mi dau seama. Afara ma asteptau nasii si sotul meu. Cand am iesit, radiam de fericire. Toti au crezut ca e fata, cand le-am spus ca e baiat au ramas mirati... Nasa m-a intrebat: "Pai nu esti dezamagita nici macar putin?…"
Eu i-am spus ca nu, sunt foarte fericita pentru ca e copilul meu. In schimb, sotul meu era pe ganduri, nu-i venea sa creada pentru ca eu l-am batut la cap 4 luni de zile ca e fata. Bucurie in toata familia! Lunile au trecut, el era un copil foarte energic din burtica. Momentul nasterii era foarte... asteptat.
Nasterea provocata
Am mers la serviciu pana la data la care trebuia sa nasc. Intr-o seara, aveam mici contractii si a doua zi, de frica, am sunat medicul. Am plecat la Iasi si m-am internat. Dupa ce m-am internat, copilul meu s-a lasat asteptat inca o saptamana. Nasterea a fost provocata la 41 de saptamani...
Au urmat durerile... adevaratele contractii... in sala se auzeau numai tipete... uff... era ingrozitor... dupa 2 ore de durere, comoara noastra si-a facut aparitia ...eu am uitat de toate cand l-am auzit ca plange. Doamna doctor (un om cu suflet de aur) mi-a spus ca am un baietel gras si energic pentru ca era sa-l scape.
Dupa cateva minute, mi l-a dat in brate. Nu pot sa spun ce sentiment de implinire... nu il pot descrie... Sotul meu astepta vestea. In momentul in care am nascut, el a simtit, i s-a facut rau. Dupa ce s-a asigurat ca suntem bine, a plecat fericit spre casa pentru a sarbatori! Avem o comoara, e un copil deosebit, nu ne putem imagina viata fara el!! Cine are cel putin un copil este un om implinit!
Povestea nasterii tale poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
