Compozitie
Un comprimat contine carbonat de litiu 250 mg. Excipienti pentru un comprimat.

Actiune terapeutica
Litiul are efecte psihotrope caracteristice la bolnavii cu psihoza maniaco-depresiva, atenueaza tulburarile afective (dispozitie expansiva, euforie) si secundar stare de agitatie si idei delirante. Previne fenomenele de rebound la bolnavii cu psihoze afective bipolare.

Indicatii
Stari de excitatie in manie sau hipomanie.
Profilactic: psihoze ciclice maniaco-depresive, in asociatie cu un neuroleptic in accesele de manie violente, cu agitatie psihomotorie marcata; schizofrenie afectiva; psihoze delirante rebele la tratament.

Mod de administrare
In accesul de manie, in prima zi 2-3 comprimate (500-750 mg, fractionat la mese), in asociere cu un neuroleptic. In starile maniacale subacute sau profilactic, se administreaza un comprimat (250 mg) in prima zi si a doua zi (500 mg) in a treia zi (fractionat, dimineata si seara); in dimineata celei de a patra zile se recolteaza litemia care este cuprinsa normal intre 0,7 si1 mEq/l, apoi dozele se ajusteaza in functie de concentratia plasmatica a litiului. Exista si preparate retard, care se administreaza in 1-2 prize pe zi. Sangele pentru litemie se recolteaza dimineata, inaintea administrarii medicamentului; la valori serice de 0,7 mEq/l se mentine aceeasi doza, valori sub 0,7 mEq/l necesita marirea dozei, valori mai mari de 1 mEq/l necesita scaderea dozei; controlul se face in a treia si a saptea zi de tratament, apoi o data la doua saptamani, eventual mai rar.

Contraindicatii
Insuficienta renala, hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca, aritmii cardiace, cardiopatia ischemica, boala Addison, hipotiroidismul netratat, sarcina (risc de malformatii cardiovasculare sau deprimare centrala, hipotonie, gusa la nou-nascut). Nu poate fi folosit la bolnavii obligati la dieta hiposodata.

Precautii
Frecventa reactiilor toxice creste brusc la concentratii ce depasesc 2 mEq/l. Se recomanda ca litiul constant sa nu depaseasca 1 mEq/l, iar doza zilnica sa fie fractionata. Concentratia litiului in eritrocite, care pentru efectele terapeutice se situeaza la 0,2-0,6 mEq/l, poate servi de asemenea la monitorizarea tratamentului, fiind considerata ca un indicator mai valid pentru concentratia realizata in creier. Inaintea inceperii tratamentului este necesara investigarea aparatului cardiovascular, a functiei renale, a functiei tiroidei.

Reactii adverse
La inceputul tratamentului pot aparea fenomene toxice majore si trecatoare: greata, voma, diaree, retentie hidrosalina; uneori, in timpul tratamentului cronic, pot surveni: gusa, rareori cu fenomene de hipotiroidism (reversibil la oprirea medicatiei), diabet insipid nefrogen cu poliurie si polidipsie, tremor fin si oboseala musculara, leucocitoza, eruptii psoriaziforme. La litemie apropiata de 2 mEq/l pot aparea fenomene toxice acute grave, survin varsaturi si diaree severa, hiperreflexie, slabiciune musculara marcata.
Intoxicatia acuta se manifesta prin: confuzie mentala, in coordonare motorie, dizartrie, aritmii, hipotensiune arteriala, albuminurie. In final bolnavul intra in coma si poate muri in colaps cu anurie.