O alta alternativa de stabilire a dozei reduse, administrata la interval de 12 ore (pentru pacientii care au o valoare crescuta a creatininei serice) este aceea prin care se imparte doza normala recomandata, la valoarea creatininei serice a pacientului. Schema de tratament de mai sus nu reprezinta niste recomandari rigide, sunt orientative, dar pot fi utilizate atunci cand valoarea nivelului serical amikacinei nu poate fi determinata. Administrarea intravenoasa: prepararea solutiei- Solutia pentru administrare intravenoasa la adulti se prepara adaugand doza dorita la 100 ml sau 200 ml diluant steril. Solutia se administreaza timp de 30-60 min. La pacientii din pediatrie, cantitatea de solutie utilizata va fi dependenta de volumul tolerat de fiecare pacient. Ar trebui sa fie o cantitate suficienta de amikacin pentru a fi administrata intravenos timp de 30-60 min. Sugarii pot primi perfuzie timp de 1-2 ore. Amikin nu trebuie sa fie amestecat cu alte medicamente inainte de administrare; trebuie introdus separat,respectandu-se doza recomandata si calea intravenoasa.
Stabilitatea insolutii i.v.: Amikin la o concentratie de 2,5-5,0 mg/ml este stabil intimp de 24 de ore la temperatura camerei, in urmatoarele solutii: Dextroza 5%; Dextroza 5% si Clorura de sodiu 0,2%; Dextroza 5% si Clorura de sodiu 0,45%; Clorura de sodiu 0,9%; Sol. Ringer lactat.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la amikacin in antecedente.

Precautii
Pacientii tratati cu aminoglicozide pe cale parenterala trebuie sa fie sub observatie clinica foarte atenta datorita potentialului de ototoxicitate si nefrotoxicitate asociat administrarii lor. Poate aparea ototoxicitate uni- sau bilaterala, riscul fiind mai mare la pacientii cu functie renala afectata si la cei care primesc doze mari, sau cand tratamentul este prelungit. Prezenta surditatii care poate fi detectata numai prin teste audiometrice, este de obicei primul indiciu de ototoxicitate. De asemenea, pot sa apara zgomote in urechi, surditate bilaterala, vertij si leziuni vestibulare. Pacientii cu zona cohleara sau vestibulara afectata, pot sa nu acuze nici un simptom specific in timpul tratamentului care sa atraga atentia asupra lezarii toxice a nervului acustico-vestibular (a VIII-a pereche de nervi cranieni). Ototoxicitatea indusa de aminoglicozide este de obicei ireversibila. Riscul de nefrotoxicitate este mai mare la pacientii cu functia renala afectata, la cei care primesc doze mari de antibiotice sau la cei la care durata tratamentului este prelungita. Riscul nefrotoxicitatii poate fi mai mare la pacientii varstnici, care au functia renala redusa dar care nu se poate evidentia in urma testelor de rutina. Perechea a VIII-a de nervi cranieni si functia renala trebuie in mod particular monitorizate indeaproape la pacientii cu afectiuni renale cunoscute sau doar suspectate la debutul tratamentului si, bineinteles, la cei care dezvolta semne de disfunctie renala pe parcursul tratamentului. Deoarece functia rinichiului se poate modifica semnificativ in timpul curei terapeutice, trebuie urmarit nivelul creatininei serice. Evidentierea ototoxicitatii si nefrotoxicitatii necesita reducerea dozelor sau intreruperea temporara a tratamentului. Amikin trebuie intrerupt temporar la orice pacient care acuza zgomote in urechi sau hipoacuzie, sau daca urmatoarele audiograme indica o diminuare a audioperceptiei pentru frecvente inalte. Deoarece Amikinul se concentreaza la nivelul tubilor renali, pacientii trebuie sa fie bine hidratati. Daca apar semne de iritatie renala (varsaturi, leucocite, hematii sau albumina in urina), hidratarea trebuie crescuta; se mai recomanda si o reducere a dozei. Astfel de simptome, pana la sfarsitul tratamentului sunt rezolvate. Totusi, daca apare hiperazotemia sau oliguria, tratamentul trebuie sa fie imediat intrerupt. In timpul administrarii parenterale a Amikinului impreuna cu anestezice sau cu relaxante musculare, poate aparea blocaj neuromuscular cu paralizie a muschilor respiratori. Amikin, ca si alte aminoglicozide trebuie sa fie administrat cu atentie la pacientii cu Miastenia gravis sau cu boala Parkinson. Produsul contine bisulfat de sodiu. Aceasta substanta poate provoca, la pacientii sensibili, reactii alergice si crize de astm bronsic. Asocierea cu alte medicamente ototoxice si/sau nefrotoxice (de exemplu streptomicina, polimixina B, polimixina E-colistin-, neomicina, gentamicina, viomicina) trebuie evitata datorita potentialului de toxicitate cumulativa. In acelasi mod, administrarea concomitenta cu diuretice cu actiune rapida (derivati ai acidului etacrinic, furosemid, amilorid, mercaptomerin sodic si manitol), reprezinta un risc major de surditate ireversibila si de aceea trebuie evitata aceasta combinatie.

Reactii adverse
Ototoxicitate, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular (vezi "Precautii"). Alte reactii adverse care au fost raportate in cazuri rare: eruptie cutanata, febra, parestezii, eozinofilie, anemie, artralgii, hipomagnezemie, greata, varsaturi si hipotensiune.

Sarcina si alaptare
Nu a fost stabilita inca cu certitudine siguranta administrarii de Amikin in timpul sarcinii. Aminoglicozidele pot traversa placenta si astfel exista posibilitatea aparitiei surditatii congenitale la acest tip de antibiotice. Totusi, la femeia gravida (ca si la nou-nascut), acest produs trebuie sa fie utilizat numai cand este absolut necesar si sub directa supraveghere medicala.