Despre copii, parinti si copilarie - un interviu cu Speranta Farca (2)

In continuarea primei parti a interviului nostru, Speranta Farca ne povesteste despre relatia dintre parinti si copii, despre cartile pe care le scrie si despre cele pe care le citeste, precum si despre viitor, copilarie si libertatea care ne ajuta sa crestem si sa fim creatori.

ce_traieste_copilul_si_ce_simte_mama_lui

Copilul.ro: Speranta, care crezi ca sunt ingredientele unei bune relatii cu copiii nostri? Cum construim aceasta buna relatie?

Speranta Farca: Cred ca trebuie sa ne regasim pe noi insine, sa ne ascultam mai mult inima si sa tinem mai putin seama de parerea expertilor si a anturajului.


E important, de asemenea, sa ne oferim timp pentru a-l petrece cu copiii; de fiecare data cand noi vrem ceva e bine sa ne uitam in ochii lor: atunci vom stii ce vor si ei, ce au nevoie, ce simt. E foarte simplu daca ne relaxam, daca suntem noi insine si ne bucuram de viata asa cum este ea, daca nu ne simtim coplesiti de responabilitate, daca avem incredere in copiii nostri si daca ii acceptam cu toata inima asa cum sunt.

Copilul.ro: Daca am pornit gresit in relatia cu copiii nostri, putem schimba lucrurile, putem pune la loc, putem repara? Sau tot ceea ce facem este ireparabil?

Speranta Farca: Doar cine nu are copii nu greseste fata de ei. Este invitabila greseala si chiar benefica. O mama care nu greseste este coplesitoare, este prea perfecta pentru orice copil. Ne oferim copiilor nostri asa cum suntem, cu bune si cu rele, cu istoria noastra, cu fericirile si nefericirile noastre: in viata nimic nu este perfect si este bine ca este asa.


Ce putem face - insa - este sa nu persistam in greselile noastre, sa dorim sa le descoperim, sa ni le asumam si sa incercam sa reparam. Atunci si copiii nostri vor invata sa ierte si sa se lase iertati, sa repare la randul lor si sa nu dispere.


Niciodata nu este prea tarziu pentru a ne vedea greselile, pentru a ni le recunoaste si a ni le repara. Experienta unei greseli recunoscute si indreptate este mai buna pentru relatia cu copiii decat o experienta fericita de la inceput.

Copilul.ro: Ca parinti, cred ca incercam sa facem ce este mai bine pentru copiii nostri. Greselile vin – poate – tot din incercarea de a face prea bine si prea multe. Atat noi cat si copiii nostri. Cum putem stii ce vor copiii nostri cu adevarat, ce este potrivit pentru ei si ce fac numai pentru a ne face noua placere?

Speranta Farca: Nu este nimic rau sa ne fie placut ceea ce facem pentru copiii nostri. Copiii simt ce ne implica bucurosi si refuza ceea ce facem din obligatie – nu le trebuie sacrificiul nostru,  lor le trebuie o viata fericita impreuna.


Ar fi bine insa sa distingem intre nevoile copilului si dorintele lui. Uneori aceasta distinctie este dificil de descoperit, dar este foarte importanta.


Nevoile copilului trebuie musai satisfacute, neconditionat si fara a cere nimic in schimb. Copilul are nevoie de hrana, odihna, educatie, viata sanatoasa, dar mai ales de libertate, siguranta si respect. Sunt nevoi cu care nu putem glumi.


Dorintele insa nu trebuie implinite in niciun caz. Ele ii apartin copilului care si le implineste singur, si le amana, isi fantasmeaza o implinire, nu e treaba noastra, noi nu suntem Zana cea Buna. Dorintele implinite sunt coplesitoare, leaga nefiresc si se opun formarii independentei copilului. Ne putem imagina ca este perfect normal ca un copil sa-si doreasca luna de pe cer, dar daca i-am aduce-o, aceasta l-ar strivi pe el si ar distruge intreaga lume… metaforic vorbind, asa se intimpla cu orice dorinta.

Copilul.ro: Care crezi ca sunt instrumetele necesare in educatia copiilor nostri? La ce ar fi bine si la ce este obligatoriu sa apelam?

Speranta Farca: Educatie inseamna pregatirea copilului pentru a fi liber. El nu este liber atata vreme cat nu poate sa anticipeze consecintele actelor sale. Prin urmare, rolul nostru ca parinti este de a-l ajuta sa vada care sunt consecintele firesti ale faptelor. Acele consecinte pe care si le poate asuma, le va experimenta pe propria-i piele, de la altele il vom opri noi bland, dar ferm, daca il pun in pericol pe el sau ii pun in pericol pe cei din jurul lui.

Un copil trebuie crescut intru libertate cu ajutorul a patru parghii principale: iubirea, respectul, autoritatea blanda si adevarul, nimic nu ne poate face sa renuntam la acestea.


Educatie nu inseamna in niciun caz conditionare, pacalire, recompensa sau pedeapsa, supunere sau obligare – toate acestea sunt lanturi ale dresajului care ii leaga pe copii de noi si le obtureaza devenirea libera, independenta.

Copilul.ro: Daca vorbim despre carti ca instrumente de educare, de crestere, de descoperire a sinelui, as vrea sa ne spui care a fost cartea ta preferata in copilarie si care este cartea preferata acum? Ce au schimbat ele in felul tau de a  vedea lumea, ce a fost si este diferit de la aceste carti incolo?

Speranta Farca: Imi place imens sa citesc si mi-a placut mereu. Citind, ma simt stimulata pentru a face propriile mele descoperiri. Cand eram mica imi doream sa ma marit cu printul Frantei si sa am o biblioteca imensa cu toate cartile din lume, cu o gradina mare unde sa citesc toata ziua. Printul mi l-am gasit, mi-am incropit si-o biblioteca, dar timp pentru a citi nu am cat mi-as dori.

In afara cartilor de specialitate pe care le studiez cu drag, revin mereu la clasicii domeniului meu , la Freud, Lacan, Winnicott. Citesc poezie si literatura care ma inspira in descoperirea unor noi intelegeri psihanalitice. Si aici simt nevoia revenirii la clasici: Eminescu, Slavici, Shakespeare, Dostoievski, Eschil, Sofocle, Euripide, Homer, Ovidiu… citesc mereu din ei macar putin, caci de fiecare data mai descopar ceva nou.

Cu fetele mele citesc mai mult. Nestiind sa cant, "Luceafarul" lui Eminescu a fost "cantecul de leagan" al fetelor mele. Ma las fascinata de enciclopediile de toate felurile, care exista acum pentru copii si care nu erau pe vremea mea, din care aflu odata cu ele o gramada de lucruri interesante. Citim povesti si poezii, iar autorii pentru copii imi par cei mai intelepti filosofi. Ma impresioneaza pana la lacrimi "Micul Print" (Exupery), "Fetita cu chibrituri" (Andersen), "Cu limba de moarte" (Otilia Cazimir) si ma amuza teribil Ion Creanga.

Copilul.ro: Speranta, stiu ca pare ca revenim la inceputul discutiei noastre, dar as vrea sa ne spui care sunt cartile pe care le-ai scris si cui se adreseaza ele? Si cum ai pornit in a scrie aceste carti?

Speranta Farca: Cartile sunt legate de mama mea si de copiii mei.


Mamei ii placea mult sa scrie, ar fi fost o foarte buna scriitoare de romane si cred ca nici acum nu ar fi tarziu. Ea imi scria compunerile pentru scoala atat de frumos, dar atat de diferit de felul in care simteam eu. Dupa ce am trecut de faza inhibitiei, am inceput sa scriu eu asa cum simteam ignorand orice "comentariu", interpretare clasica sau idee critica celebra; nici pentru a lua examenele nu am mai recitat gandurile altora – daca renuntasem eu la scrierea mamei, acum nu ma mai impresiona nimic!


speranta farcaApoi, cand am inceput sa-mi doresc tare mult sa aduc pe lume un copil, am inceput lucrul la doctorat si la prima mea carte. Aceasta stare de dorinta a durat vreo 6 ani deoarece initial nu ne puteam  permite un copil in garsoniera in care locuiam, iar apoi nu mai venea el… Din acest dor de copilul meu, pe care il asteptam, am scris prima mea carte "Cele patru varste ale eului. Cum devenim parinti” aparuta la Editura Trei in 2003.


Cartea urmatoare am inceput-o cand eram insarcinata cu cea de-a doua fetita si cand aveam nevoie sa gasesc multa sustinere in interiorul meu, pentru a face fata in acelasi timp unor solicitari mari venite din doua directii diferite (ale celor doua fete). Aceasta carte nu a putut fi publicata ca atare caci era prea voluminoasa, asa ca mijlocul ei - partea de dezvoltare a copilului - a constituit o carte: "Ce traieste copilul si ce simte mama lui", aparuta la Editura Trei in 2009.

Restul, partea de sarcina, nastere, mediu, psihoterapie si educatie, a aparut ca o alta carte: "Cum intampinam copilul ca parinti, bunici, medici si educatori", aparuta la aceeasi editura in 2010.


Acum, cand simt nevoia sa ma desprind de Institut, am scris o carte care insumeaza intreaga  mea experienta de 18 ani de aici:  un ghid pentru parintii cu copii de gradinita si pentru educatoare care se numeste "Gradinita mea favorita", care va aparea in cateva saptamani ca ebook pe iTunes. Am dedicat aceasta carte primului meu pacient cu care am lucrat in Gradinita Nr. 111, acum 17 ani.


Imi place foarte mult de tot sa scriu. Zilnic scriu cate ceva, macar cateva ganduri. Asta imi creeaza o mare stare de liniste, de clarificare cu mine.

Copilul.ro: Daca o mama are nevoie sa fie ajutata, daca nu gaseste raspunsuri si ar vrea sa stea de vorba cu tine, unde te poate gasi?

Speranta Farca: Pe situl meu: http://speranta.farca.ro sau pur si simplu cu cautare dupa numele meu pe Google.

Copilul.ro: Ce proiecte de viitor ai? Atat proiecte profesionale, dar si personale?

Speranta Farca: Sa imi vad cartea "Gradinita mea favorita" publicata pe iTunes, apoi sa o public si pe Amazon. Este o carte ce sper sa fie de ajutor tuturor celor care vor sa creeze un mediu bun pentru copiii aflati la varsta prescolara. Acolo insa, este si un capitol care ne poate ajuta sa devenim mai buni comunicatori intre noi, adultii.


Deja am inceput revizuirea, remodelarea si traducerea cartilor mele pentru mamici. Din fiecare capitol am facut o carte de sine statatoare. Prima deja a fost tradusa in engleza si sper sa apara ca ebook prin toamna. Am emotii pentru ca scrierile mele sunt impregnate de cultura romaneasca si sunt curioasa sa vad cum vor fi ele receptate de catre mamicile neromance.


Altfel, nu vreau multe schimbari in viata mea, caci fetele mele au nevoie de un mediu stabil pentru a putea sa faca ele schimbari pentru propria devenire. Asa ca voi lucra in continuare cu un numar foarte mic de pacienti la cabinet, ca si pana acum. Poate ca voi renunta ori la Institut ori la facultate, caci am mai imbatranit si eu si simt nevoia de activitati mai putin diverse.


Pentru viitorul indepartat imi doresc sa am o casuta cu gradina in care sa cultiv tot felul. Sa stau de vorba cu sotul meu si sa citim, sa ne primim la joaca nepotii si sa scriu basme.

Copilul.ro: In incheiere, Speranta, spune-ne ce dimensiuni ale copilariei crezi ca ar trebui sa pastram nealterate, indiferent de varsta la care am ajuns?

Speranta Farca: E foarte greu sa fii copil, noi cochetam cu o idee idealizata de copilarie, dar daca chiar ar fi sa mai putem fii copii cu tot ce inseamna aceasta, atunci nu ne-am mai dori. De aceea, este si asa de greu sa fii mama, cresterea unui copil te trimite la devenirea copilului care ai fost si nu este usor deloc. Ar fi bine, insa, daca ne-am impaca profund cu copilul care am fost, cu parintii pe care i-am avut, cu experientele pe care le-am trait. Aceasta ne-ar ajuta sa-i intelegem mai bine pe copiii nostri, sa le fim alaturi si sa-i sprijinim la nevoie.


Daca insa am putea pastra disponibilitatea pentru joc, transformata in capacitate creativa, si libertatea nevanduta pentru niciun risc sau beneficiu, atunci cred ca am crea baza unei lumi mai sanatoase pentru copiii nostri.

Copilul.ro: Multumesc!

Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Taguri Interviu copilul.ro Poveste Joc copii

Mirela Mihaila

Redactor Copilul.ro

Citeste si despre

Articole de la parteneri

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:



Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul