Functie prin care imaginile captate de catre ochi sunt transmise pe caile optice (celule retiniene si ganglionare, nerv optic, chiasma optica) la creier.

Mecanism - Razele luminoase traverseaza diferite medii transparente ale ochiului: corneea, umoarea apoasa, cristalinul, vitroasa, inainte de a ajunge la retina. Corneea asigura cea mai mare parte a puterii de refractie, destinata sa faca sa convearga aceste raze pe retina. Cristalinul are si el un rol refringent. Pe retina, celulele fotoreceptoare (conurile si bastonasele) transforma influxul luminos in influx nervos, care este analizat de catre creier (lobul occipital) dupa trecerea lui prin caile optice (nervii optici, chiasma optica, corpii geniculati, radiatiile optice).

Diferite tipuri de vedere - Vederea permite sa se distinga trei feluri de elemente: formele, reliefurile si, in fine, culorile.
- Vederea formelor este posibila multumita puterii convergente a sistemului optic. Imaginea, pe retina, este redusa si inversata. Vederea precisa a formelor, ori acuitatea vizuala este maxima in apropierea polului posterior al ochiului, care corespunde, pe retina, maculei: in fapt, aceasta contine in principal conuri. Tot ceea ce este perceput prin vederea periferica constituie campul vizual.
- Vederea reliefurilor si a distantelor, ori vederea stereoscopica, este posibila datorita integrarii de catre creier a doua imagini usor diferite, furnizate de fiecare ochi.
- Vederea culorilor, aflata sub dominatia conurilor, este mai intensa in zona centrala a retinei si mai putin buna la periferie.

Examene - Vederea formelor este evaluata prin teste de acuitate vizuala, de departe si de aproape si prin explorarea campului vizual. Electroretinografia exploreaza functionarea celulelor fotoreceptoare ale retinei (conuri si bastonase); inregistrarea potentialelor evocate vizuale evalueaza transmisia influxului nervos in lungimea cailor optice. Testele ortoptice permit estimarea vederii binoculare.