Boala parazitara cauzata de un protozoar (animal microscopic constituit dintr-o singura celula) denumit Trichomonas vaginalis. Tricomonaza urogenitala este o afectiune frecventa, care survine mai ales la femeile de varste intre 16 si 35 ani. Modul sau de transmisie este, in principal, sexual, dar nu obligatoriu, parazitul putand supravietui mai multe ore pe obiecte de toaleta (prosoape, de exemplu); umiditatea si mediul alcalin favorizeaza supravietuirea si multiplicarea sa.

Simptome si semne
- La barbat, tricomonaza se traduce printr-o uretrita (inflamatie a uretrei): scurgere matinala, roseata si umflatura in jurul orificiului uretral, inrosire a santului balanopreputial (la baza glandului), semne urinare moderate.
- La femeie, boala se manifesta printr-o vulvovaginita acuta (inflamatie a vulvei si a vaginului): pierderi (leucoree) abundente, galben-verzui, urat mirositoare, care declanseaza o roseata si mancarimi vii, la acestea se asociaza, adesea o atingere urinara: jena la urinat (disurie), arsuri in timpul mictiunii, mictiuni prea frecvente (polakiurie). Uneori simptomele sunt mai discrete: arsuri si mancarimi usoare, dureri in timpul raporturilor sexuale.
- La barbat, ca si la femeie, se intampla ca boala sa nu se traduca prin nici un semn; totusi, ea nu este mai putin contagioasa.

Diagnostic - Acesta consta in punerea in evidenta a parazitului in secretiile vaginale sau uretrale.

Tratament si prevenire - Tratamentul se bazeaza pe luarea de antibiotice imidazolate, fie timp de 7 zile, fie in cadrul unui tratament rapid (o singura zi). Este prudent sa nu se prescrie aceste medicamente in primele 3 luni de sarcina. Partenerul sexual trebuie sa fie tratat simultan chiar daca nu prezinta nici un simptom, prevenindu-se astfel orice recidiva. Este recomandat sa se verifice prin examene serologice, facute concomitent cu celelalte examene, absenta altor boli cu transmisie sexuala. Prevenirea contagiunii consta in folosirea prezervativului pana la sfarsitul tratamentului.