In mod schematic, cazurile copiilor care au suferit un traumatism cranian se impart in trei grupe, dupa riscul fracturii si dupa complicatiile pe care le prezinta.
- Grupa de risc foarte mic cuprinde cazurile cele mai frecvente: copii mai mari de 2 ani care prezinta plagi superficiale, dureri de cap si ameteli trecatoare. De obicei, este justificata doar o supraveghere, la domiciliu, de catre parinti.
- Grupa de risc intermediar include cazurile urmatoare: copii sub varsta de 2 ani (in afara cazului ca traumatismul este evident benign), copiii care si-au pierdut constienta pe o durata necunoscuta sau care prezinta varsaturi, o amnezie privind accidentul, un traumatism care atinge si o alta parte a corpului (indeosebi fata, ca o sangerare a nasului). Radiografiile de control sunt recomandate copiilor celor mai mici (sub un an) si celor care au plaga grava a pielii capului.
- Grupa de risc ridicat corespunde copiilor care prezinta o tulburare a starii de constienta imediata, somnolenta, apatie) sau mai ales secundara (survenind in cel de al doilea timp, dupa vindecarea aparenta) sau, inca, in caz de fractura. Copilul trebuie atunci transferat de urgenta intr-un spital care dispune de un serviciu de neurochirurgie.