Hormon sintetizat de catre glanda tiroida si utilizat in tratamentul disfunctiilor tiroidiene.

Fiziologie - Hormonii tiroidieni cuprind doua substante; ambele contin iod, tiroxina (denumita si tetraiodotironina, ori T4) si triiodotironina (sau T3). T4 este de departe cea mai importanta cantitativ; dar o data aflata in tesuturi, ea se transforma in T3, forma cea mai activa a hormonilor tiroidieni. Hormonii tiroidieni stimuleaza consumul de oxigen tisular si celulele organismului. Mai mult, ei sunt indispensabili cresterii si maturarii scheletului si sistemului nervos. Ei mai participa si la metabolismul lipidelor si glucidelor.

Utilizare terapeutica - Hormonii tiroidieni sunt utilizati in caz de hipotiroidie: ei permit suprimarea consecintelor acestei afectiuni fara a actiona asupra cauzei sale si, in consecinta, trebuie luati, in general, toata viata.

Efecte nedorite - O supradoza provoaca o tireotoxicoza, un fel de hipertiroidie acuta si grava caracterizata prin tulburari cardiace, o diaree, o pierdere in greutate. La subiectul varstnic, tratamentul, chiar in doze normale, poate genera tulburari cardiace (angina pectorala, infarct); de aceea el trebuie inceput cu prudenta, cu doze treptat crescatoare, de preferinta la spital.