Metoda de studiere a activitatii electrice a cailor nervoase ale auzului, vazului si sensibilitatii corporale.

Indicatii - Inregistrarea potentialelor evocate este utilizata atunci cand se doreste a se sti daca o functie senzoriala este atinsa (evaluarea unei pierderi auditive, de exemplu) sau cand alte tehnici de examinare nu sunt destul de performante: cazul anomaliilor la debutul lor, inca foarte mici si deci dificil de detectat (mai ales in cazul sclerozei in placi); cazul bolnavilor care nu pot coopera (copil mic, persoana aflata in coma).

Principiu - Organul senzorial de studiat este stimulat printr-un soc electric transcutanat de scurta durata pentru studierea sensibilitatii somestezice (de origine corporala), printr-o descarcare luminoasa (pentru sensibilitatea oculara) sau printr-un sunet (pentru sensibilitatea auditiva). Aceasta stimulare provoaca un influx nervos, potentialul evocat, care pleaca din organul testat, se transmite fibrelor nervoase si parvine centrilor nervosi. Aceasta activitate electrica este inregistrata de catre electrozii plasati, inainte de inceperea examenului, in diferitele puncte ale corpului - dupa organul testat - si conectati la un aparat care transcrie aceasta activitate sub forma de curbe. Analizand aceste curbe se deduce existenta sau nu a unei anomalii.

Desfasurare - Examenul in sine nu necesita spitalizare, dar este practicat adesea pe persoane spitalizate din cauza indicatiilor lui.