Tratament prin imbogatirea in oxigen a aerului inspirat.
Oxigenoterapia constituie unul dintre tratamentele hipoxiei (oxigenarea insuficienta a tesuturilor) cauzata de o insuficienta respiratorie. Ea este utilizata atat in mod temporar, in afectiunile acute (infectie, edem), cat si in mod indelungat si zilnic, in afectiunile cronice (bronsita cronica evoluata, de exemplu). In anumite insuficiente respiratorii cronice, tratamentul, efectuat la domiciliu, este cvasicontinuu. Tratamentul amelioreaza imediat starea si calitatea vietii subiectului si, pe termen lung, evolutia bolii.

Desfasurare -In mediu spitalicesc, oxigenul poate fi furnizat prin conducte care ajung pana la patul bolnavului (fluide medicale). Exista, de asemenea, butelii si canistre cu oxigen comprimat sau lichid, utilizabile oriunde. De altfel, daca debitul necesar nu este prea ridicat, se recurge la extractoare de oxigen pornind de la aerul ambiant.
Oxigenul ajunge la pacient pe cale nazala, cu ajutorul unei mici sonde sau al unei masti. El mai poate fi furnizat si printr-o canula de traheotomie sau de catre un respirator artificial. Atunci cand oxigenoterapia este practicata la domiciliu, bolnavul trebuie sa fie instruit pentru a deprinde utilizarea aparatelor.