Proces de reglare prin care organismul isi mentine diferitele constante ale mediului interior (ansamblul lichidelor organismului) intre limitele valorilor normale. Activitatea permanenta a unor organe concura la mentinerea acestui echilibru: rinichiul excreta anumite produse de catabolism (totalitatea reactiilor de degradare a compusilor organici) si regleaza metabolismul apei si pH-ul (aciditatea sau alcalinitatea) sangelui; plamanul elimina dioxidul de carbon si putina apa; intestinul evacueaza reziduurile alimentelor ingerate si secretiile digestive. In plus, pentru numeroase substante (ioni in particular, ca de exemplu calciul, potasiul, sodiul), acest echilibru este asigurat prin actiunea hormonilor antagonisti: trebuie sa intervina adesea un mecanism de control retroactiv, conform caruia, de exemplu, un nivel sangvin excesiv al unei substante inhiba stimularea hormonala a producerii sale.
Uneori, mecanismele homeostatice functioneaza prost in cazul diabetului, de exemplu, proasta functionare a producerii de insulina este cea care antreneaza o crestere a nivelului de zahar in sange.